tristetea mea

Huinea, nu mai fi și tu așa de tristă! Totul va fi OK. Lasă tu tristețea la o parte și scrie mai bine o poezie.

spune si tu nu ar fi plictisitor daca am fi toti genii
pe-aici ? pe cine ai mai ironiza?
nu am nici o pretentie de mare poeta, pot ocupa si eu un umil spatiu prin zona?
numai bine si te mai astept si fara incrancenare:))
Anana

tristețea ta hipnotizantă, sedusă prin toți porii, iar tu îți ții veșnicele monoloage până când același dans cu pașii numărați doar pe notele melodiei lui Ciprian Porumbescu, acea operă compusă în timpul închisorii, dar prin dans se mai uită tristețea și te confunzi cu pașii și sunetul

atât

cu drag,
Pierre

ce oaza? ce verde? uneori totul e desert... monoloagele mele prostesti Nicolle, lamentari de copil care nu a invatat inca mersul pe jos in lungul si-n latul vietii, ai dreptate viata se poate numara si in pasi de dans, te poti confunda cu muzica, poti uita, dar cand muzica inceteaza?

tu stii, sunt zile cand nu ne dorim decat sa spunem lucrurilor pe nume, tristetii sa-i spunem tristete,
sa sune jalnic caci jale se numeste,
iar cand postam doar de dragul sufletului nostru, sa
ne fie iertat:)

multumesc draga mea, aveam nevoie de ceva si ceva-ul a venit odata cu tine...

cu drag
Anana