tu aduni litere din albia unui rau

Arta poetica, in aceasta categorie ti-as incadra poezia. Cuvantul, salvarea de la moarte, desigur nu cea fizica deoarece in cetate iti \"asezi frumos sufletul\". Ridici ziduri din caramizi de litere si astepti sa vezi daca vor rezista in fata furtunii uitarii, pe care o vom infrunta cu totii...

Cu apreciere,
Valentin

nu cred ca reusesc sa fac arta acum, in ultima vreme ma obsedeaza lucruri ciudate. Spun ciudate dar corect este sinistre, ma pandeste parca o umbra si simt cum alunec
in moarte. Asta e cuvantul “moarte”, iar cand simti asta desi continui sa traiesti, parca vrei sa solidarizezi putin cu sufletul, doar doar temerile tale se vor indura sa te paraseasca.
Sunt constienta ca starea asta imi afecteaza scrisul, imi tine gandurile negre aproape, de aceea ma agat de cuvinte, incerc sa salvez din marea de lacrimi ce mi-a secat obrazul, acele cuvinte care sa ma ajute sa depasesc perioada asta...
Sper intr-o reintoarcere benefica pe texte, astept vacanta, astept primavara, nu stiu exact ce astept, sper ca destinul sa faca cea mai buna alegere pentru mine.

Iti multumesc pentru cuvinte, care “salvare de moarte” Valentin?
Fizic apartin demult pamantului, inauntrul meu iarba a crescut inalta…
iar spiritual… tare ma tem zei:))

Anana

Cineva trece ca p apariție peste ochiul tău, acolo nu se închide pleoapa, el vede și via-ațmoartea, tresare, cumva firul acela de suflet, ce le leagă atât de peste putința omului uneori, ca și cum nici cuvântarea nu își mai are binele, răul, nu își maia re Zicătorul, Vestitorul, Pântecele. Și de aceea, de umbră va fi să simți, amintește-ți cum apa trece umbrele pe la suprafața ei, niciodată în adâncuri. Amintește-ți de apa-tu-cea-care-arde-a-viață, fiindcă:

\"stii despre pasarea
neagra cu ochii lungi de aceea salvezi literele
din albia raului
ce ti-a secat pe obraz\"

Ela

erata: o apariție, viața-moartea, mă iartă
(\"maia re\" îl las așa, el poate fi și re-Maya, re-Iluzie, ca și cum mereu se repetă iluziile noastre de viață-moarte. uneori typosurile mele spun mai mult decât aș putea spune corect)

tu-mi cunosti tristetile pe de rost draga Ela, si stii despre pasarea neagra...

umbra mortii trecea cenusie, reteza cuvinte le schilodea, iar eu le salvam mereu de dragul unei vieti visate prea des, nu era timp, niciodata nu era timp de trait, pasarea neagra staruia mereu, in temnita zilnica sufletul meu isi ascundea cele patru colturi ale imperfectiunii, mortul meu drag! uneori mi-amintesc de marea ce mi-a secat obrazul... dar cineva vede ochiul meu, iar cuvintele ies singure din albie si invata zborul...

tu vezi „apa-cea-care-arde-a-viata”, tu stii ca eu salvez litere pentru reconstruirea acelor ...castele de nisip
si stii ca sarutarea, nu e cea de pe urma:))

multumesc pentru ca esti aici!
drag Anana