femeia Ruth

ce frumoasa esti ruth
in asteptarea celui ce va sa vina
o data, si inca o data,
asa...
cu fata ta palida,
ca un lup ce urla la soare
batandu-se la intrarea in pestera
sa evadeze dincolo de cortina de frica

ce frumoasa esti tu dar moartea
are tot mirosul cosmarului alaptat la san
de intunericul acesta statut cu fata livida
urla un lup in pestera groazei
in asteptarea celui ce vine
odata cu noaptea
durerea fuge tipand
fuga de moarte
tarzie

multumesc de replica :))

si ce daca toate drumurile duc la Roma
si ce daca moartea alapteaza viata la san
si viata vietuieste
insangerata
inainte de arderea pe rug
a omului
intrarea in pestera e calea iesirii
din drumul larg
pe poteca stramta
pe care nora vietuieste cu soacra
precum mieii cu lupii
in pacea tarii aduse de Cel care vine
cu moartea pre moarte calcand.

si ce daca alaturi de tine linistea urla
oceanul se va dezgheta si-ti va curge pe fata tristetea
si te va inneca si te va naste iarasi intunericul
si n-o sa mai sti unde incepe noaptea unde durerea
nici pasii ramasi in praful drumului nu se vor mai intoarce
de dragul tau la fereastra
va veni insa o uitare mai mare decat o singuratate
care va starui
cat toate vietile tale netraite
la un loc

ziua Domnului fi-va neagra
si teptii din coroana putred de bogata
se vor infige la loc
dand cezarului tot ceea ce-i apartine
efemera natura cu junglele sale
spalata de legea lacrimei
rastignita pe infama crucea-a iubirii
dulce cat o zi de post

se poate face cate ceva, uneori legea lacrimei
poate fi desfacuta cu descantece sau domesticind
jungla naturii, nu rastignindu-te singura pe crucea iubirii, nu dand apa la moara din batatura, ci acceptand totul ca fiind anume venit, ca un... normal facand acum parte integranta din tine.
Dumnezeu vrea sa fim fericiti, ai vazut linistea
din ochii lui Ruth?
dar tot as vrea sa cred ca mai ramane o alta
alternativa, poate e doar iluzia ca viata ar putea
fi frumoasa...

multumesc Mihaela, trecerea ta m-a bucurat mult si...uite cum sfidez nimicul asta, care s-a facut mic de tot:))

cu drag drag
Anana

Viata si moartea au aceeasi finalizare.Sufletul nostru umbla
prin imprejurimi in cautarea acelor lucruri ori fiinte pe care
nu ni-le am putut apropia in timpul trecut pe linga noi.
Dilemele noastre sint mari.Dialogul...un mod de rezolvare.
Cele bune!

Borges spunea: “avem doua morti, inainte de a ne naste si dupa ce ni s-a ispravit viata, insa poate ca adevarata moarte, este aceea pe care o traim zilnic… cred ca murim tot timpul, de fiecare data cand nu simtim ceva, cand nu descoperim ceva, cand doar repetam ceva mecanic…”
Si tot Borges: “cand esti fericit, nu prea esti constient de ceea ce te inconjoara. Faptul de a fi constient, reprezinta nefericirea”.
Tema mortii si a nefericirii sunt poate temele cele mai banale pe care in general le abordeaza sufletele singuratice (labile?),dar se intampla fenomenul acela al eliberarii, cand dintr-o pornire de duiosie fata de sufletu-ti pustiu, nu-ti poti refuza impacarea.
Ce lamentare ieftina, scuza-ma, voiam sa spun ca: da, dialogul poate ajuta, mai mult decat poezia poate, dar pentru asta e nevoie de doua persoane, pentru ca atunci cand vorbesti singur se cheama “monolog”:)
Da, dilemele noastre sunt mari!
Cele bune si tie, multumesc de cuvinte!
Anana