Nuta Craciun

Florina, ti-ai amintit de ziua mea, iti multumesc... aproape uitasem si eu:)

cred ca nu timpul trece, noi calatorim...
eu nu urasc aceasta zi Costin, dar inclin sa cred ca ea ma uraste
pe mine, sau cel putin asa curge „veacul” in ultima vreme:)
multumesc de semn, scuza-mi te rog intarzierea cu care raspund,
sper sa-mi fi trecut „astenia” de ... iarna:)

cu drag
anana

uitata intre un apus si un rasarit...

dintre toate pietrele Annei cea mai grea este cea care urca in zadar muntele
dintre toate tacerile aceea care cunoaste taina
uneori o poveste leaga boabele de timp in suis dar gandul nu poate fi intreg
fara litera aceea ca o piatra de incercare ce mizeaza doar pana unde
poate ajunge cu sufletul
intre pasii pescarulsului si lataratul Ponnei linistea
inrama de vie singuratatea
o agata la gatul nostru
ecoul nu mai asculta se agata doar de luna si tace
pasii zidesc cetati nerostite
cat voi lipsi tu pregateste cantecul acela sa iasa din tacere

da, poate trisez... pe ambele fete ale monedei e aceiasi imagine... sau poate nu eu trisez, ci destinul… cine poate depune marturie pentru destin:)

iti multumesc de trecere Maria, sunt imagini aici la care tin, dar cred ca nu am reusit o conexiune perfecta intre ele, poemul acesta cred ca va trebui sa astepte putin…
o sa incerc sa-l rescriu…

cu tot dragul
anana

te accept nu doar ca pe un culegator de scoici, care stie multe, despre plaja pustie din adancuri, unde se scriu poemele verzi...
te inteleg ca pe un adevar tarziu, poate venit anume sa talmaceasca sensul drumului ...
apoi, ca simplu semn al trecerii prin poem, daca ai putut culege o scoica alba de langa linia orizontului... acesta e semn de mare
bucurie

intelege te rog, ca nu m-a bucurat doar rezonanta cu numele meu...
incantata de trecere!

adevarat ca atunci cand scriem o facem in primul rand pentru noi insine... mai apoi vin cei care citesc si raporteaza la maniera proprie de a vedea... ma bucur de reliefarile surprinse, imi dau sentimentul ca inca un ochi, a vazut despicarea unui adevar, al meu...

nu e obligatoriu sa fii de acord cu Ela.
e dreptul tau sa ai propria parere, iti multumesc de sinceritate.

ma bucur mai ales de „trecerea din vis in real” si de „vesnicia inserarii”... sunt cateva din obsesiile acelea, de care sper sa ma eliberez scriind...
asa este Maria, uneori visul e mai viu decat viata, trecerea ta
pe-aici stie sa bucure:)

Ela, de multe ori nu stim cu precizie unde incepe poezia unde se termina, sensurile se gasesc pe drumul dintre cel care scrie si cel care citeste, de aceea intotdeauna poezia va trai prin cititori, nu prin cei care scriu... iti multumesc pentru incredere, mi-era dor sa vorbesc cu tine, multumesc si de semnul acela ... bun!

Marian, si tienes razon, por desgracia es verdad...
bucuroasa de trecerea ta si de gandul impartasit!

Vasile, deosebita replica ta, mai ales partea cu ... „cainele”:)
multumesc de lectura!

Corneliu, comentariul tau a venit ca un mir...
multumesc!

Gelu Vlasin, onorata de trecerea ta, ai dreptate cu metaforele, e stilul pe care-l simt compatibil ... iar despre maini ” sunt o obsesie mai veche, cu radacini intr-un vis ...„superior”:)
mi-ar placea sa am cartea ta de poeme, de unde o pot cumpara?

imi cer scuze pentru intarzierea cu care raspund, n-o sa recurg la mereu invocata lipsa de timp, e doar un haos ( momentan sper) inauntrul meu, incantata de trecerea voastra, multumesc!

uite cum apari tu din spatele cortinei:) nu te-am auzit de mult, foarte incantata de trecerea ta!
adevarat Valentin, problema „ducerii” ne preocupa pe toti, chiar daca nu vorbim despre asta zilnic, iar cand cuvintele tac, ne ingropam singuri intr-o cetate a tacerii...

dragut ce spui tu despre frumusete... in general cand esti fericit nu poti produce ceva... fericirea constituie un scop in sine, dar sa nu uitam ca si lamentarile se nasc tot din durere:)
multumesc de comentariul!
cu drag
anana

multumesc de treceri neruginii:) dincolo de bariera timpului, pasii uitati in cetatea cuvintelor nerostite, uneori pot inflori ca niste muscate...
plecaciune cuvintelor tale de trecere!
cu drag
anana

am citit cu placere, multumesc de lectura!
eu cred ca important este ceea ce reusim sa transmitem,
iar tu reusesti asta atat de bine...
anana

mare amatoare sunt de astfel de bijuterii...
felicitari florina!

djamal, ce rastalmacire frumoasa... multumesc!
incantata sa te regasesc numarand pasii acestia, ziditi in
cetatea unui timp nerostit.

blueboy - exista ceva in spatele tuturor lucrurilor care
ni se intampla, unii ii zic destin, eu doar ii semnalez
prezenta care ma duce incet spre rugina...
ma bucura mult trecerea ta, conteaza pentru mine!

scuza-mi intarzierea, nu am mai trecut de mult pe aici, probleme neprevazute de sanatate m-au tinut departe... m-a surprins placut comentariul tau, sper sa pot reveni printre oameni:) ... si sper sa ne mai auzim!
cu bine
anana

scuza-ma pentru intarzierea cu care iti raspund, e o placere deosebita sa stii ca cineva te citeste... iar daca vine de la tine, bucuria e mai mare, pentru ca stiu ca sunt cam aceleasi, lucrurile care ne framanta...

multumesc pentru trecerile tale, spor la scris si tie si sa-ti fie muza cel mai bun prieten!

cu drag anana

multumesc de trecere si de urari bia,
primeste cele mai curate ganduri in prag de An Nou, sa-ti fie bucuria aproape si visele-mplinite!

cu drag anana

iti multumesc!
Micul Print si desenele inocente... sunt doar imagini care mi-au adus franturi de copilarie ... nu stiu cat de bine
le-am reusit, candva sper sa pot imbunatati acest text.

Sarbatori fericite si tie, sa ai parte de tot ce-ti doresti!

hergheliile inimii galopeaza inspre copilarie acum:)
multumesc de semn!

sarbatori fericite si tie!
cu drag anana

rememorari pe panza unui timp insingurat, departarea-i
o aripa subtiata de dor... mi-a placut mult finalul:

„Pașii până la tine sunt mai lungi, de când cerul
s-a ascuns printre urmele noastre.”

Sarbatori cu bucurie!
anana