Nuta Craciun

Ela, de multe ori nu stim cu precizie unde incepe poezia unde se termina, sensurile se gasesc pe drumul dintre cel care scrie si cel care citeste, de aceea intotdeauna poezia va trai prin cititori, nu prin cei care scriu... iti multumesc pentru incredere, mi-era dor sa vorbesc cu tine, multumesc si de semnul acela ... bun!

Marian, si tienes razon, por desgracia es verdad...
bucuroasa de trecerea ta si de gandul impartasit!

Vasile, deosebita replica ta, mai ales partea cu ... „cainele”:)
multumesc de lectura!

Corneliu, comentariul tau a venit ca un mir...
multumesc!

Gelu Vlasin, onorata de trecerea ta, ai dreptate cu metaforele, e stilul pe care-l simt compatibil ... iar despre maini ” sunt o obsesie mai veche, cu radacini intr-un vis ...„superior”:)
mi-ar placea sa am cartea ta de poeme, de unde o pot cumpara?

imi cer scuze pentru intarzierea cu care raspund, n-o sa recurg la mereu invocata lipsa de timp, e doar un haos ( momentan sper) inauntrul meu, incantata de trecerea voastra, multumesc!

uite cum apari tu din spatele cortinei:) nu te-am auzit de mult, foarte incantata de trecerea ta!
adevarat Valentin, problema „ducerii” ne preocupa pe toti, chiar daca nu vorbim despre asta zilnic, iar cand cuvintele tac, ne ingropam singuri intr-o cetate a tacerii...

dragut ce spui tu despre frumusete... in general cand esti fericit nu poti produce ceva... fericirea constituie un scop in sine, dar sa nu uitam ca si lamentarile se nasc tot din durere:)
multumesc de comentariul!
cu drag
anana

multumesc de treceri neruginii:) dincolo de bariera timpului, pasii uitati in cetatea cuvintelor nerostite, uneori pot inflori ca niste muscate...
plecaciune cuvintelor tale de trecere!
cu drag
anana

am citit cu placere, multumesc de lectura!
eu cred ca important este ceea ce reusim sa transmitem,
iar tu reusesti asta atat de bine...
anana

mare amatoare sunt de astfel de bijuterii...
felicitari florina!

djamal, ce rastalmacire frumoasa... multumesc!
incantata sa te regasesc numarand pasii acestia, ziditi in
cetatea unui timp nerostit.

blueboy - exista ceva in spatele tuturor lucrurilor care
ni se intampla, unii ii zic destin, eu doar ii semnalez
prezenta care ma duce incet spre rugina...
ma bucura mult trecerea ta, conteaza pentru mine!

scuza-mi intarzierea, nu am mai trecut de mult pe aici, probleme neprevazute de sanatate m-au tinut departe... m-a surprins placut comentariul tau, sper sa pot reveni printre oameni:) ... si sper sa ne mai auzim!
cu bine
anana

scuza-ma pentru intarzierea cu care iti raspund, e o placere deosebita sa stii ca cineva te citeste... iar daca vine de la tine, bucuria e mai mare, pentru ca stiu ca sunt cam aceleasi, lucrurile care ne framanta...

multumesc pentru trecerile tale, spor la scris si tie si sa-ti fie muza cel mai bun prieten!

cu drag anana

multumesc de trecere si de urari bia,
primeste cele mai curate ganduri in prag de An Nou, sa-ti fie bucuria aproape si visele-mplinite!

cu drag anana

iti multumesc!
Micul Print si desenele inocente... sunt doar imagini care mi-au adus franturi de copilarie ... nu stiu cat de bine
le-am reusit, candva sper sa pot imbunatati acest text.

Sarbatori fericite si tie, sa ai parte de tot ce-ti doresti!

hergheliile inimii galopeaza inspre copilarie acum:)
multumesc de semn!

sarbatori fericite si tie!
cu drag anana

rememorari pe panza unui timp insingurat, departarea-i
o aripa subtiata de dor... mi-a placut mult finalul:

„Pașii până la tine sunt mai lungi, de când cerul
s-a ascuns printre urmele noastre.”

Sarbatori cu bucurie!
anana

m-am obisnuit sa-mi rasfat sufletul cu versurile tale... dar spune:
in stele nu stii sa cioplesti? cu coborarea lor e mai simplu sa urci tu,
cu atatea perechi de aripi :))
imi place nespus:
„în zilele următoare stăteam ore în șir prin piețe
și hrăneam porumbeii mă uitam atent la aripile lor
să învăț taina zborului și a neprihănirii”
ai un ton atat de firesc si cand spui lucruri ce ies din normal si apoi
nu stiu cum sa spun, e ceva la tine care cucereste prin simplitate,
te misti elegant, atent printre lucruri obisnuite, dar carora le dai stralucire...
si totusi ti-ai pus bumbac in „curechi” sau in urechi?
... si mai e un typo in versul trei de la coada, iar ultimul cuvant... cred ca nu-l inteleg eu:)

Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!
anana

Nic, nu ne cunoastem prea bine, dar ma bucur ca aceste cuvinte au ajuns
la tine, mai ales aceste cuvinte…
”atat de simplu” zici tu foarte bine, desi lucrurile cele mai simple sunt cel mai
greu de infaptuit, poate si pentru ca mereu gasim motiv de amanare, si nu le dam importanta cuvenita…
ma bucur de interpretarea in aceeasi lumina a nasterii…

Craciun Fericit si tie, sa ai mereu lumina in suflet!

cu drag
anana

...sunt lucruri pe care le descoperim doar cand privim mai atent in noi insine, desi acele lucruri au fost dintotdeauna acolo, desi ne-au ademenit mereu a le recunoaste…
inaintea sarbatorilor crestine, se trezeste in noi nevoia de Dumnezeu, ne apropiem
cu sufletul deschis, vulnerabil de duios, de acel spirit al Craciunului, care ne lumineaza, ne ajuta sa vedem cu ochii sufletului, si chiar daca minunea nu tine decat cateva zile, suntem fericiti sa recunoastem ca ea s-a intamplat…

sunt bucuroasa ca mi-ai impartasit gandurile!
iti doresc din suflet “Sarbatori fericite” alaturi de cei dragi!
cu drag
anana

scuza-ma de intarziere Nicole, iti multumesc ca treci mereu, cat despre tacere... sper sa irumpa in cel mai zglobiu raset de fericire:)
sarbatori fericite si tie, alaturi de cei dragi!
cu drag
anana

sunt onorata de trecerea ta Florin si de comentariul elaboarat,
trecand teama de timp prin aceeasi oglinda insingurata, unde stau alaturi de imaginea unui chip, judecatorii zilnici … ai descifrat deosebit starile
mele contradictorii pe alocuri, in asteptarea unei dezlegari acea “prise de conscience” cum ai vazut tu bine, iti multumesc!

Gelu, temerile noastre zilnice, ne insotesc fidele ca niste caini pazitori, aceleasi temeri, aceleasi vise fracturate…
pretioasa trecerea ta, multumesc

ochii nu vad tocmai pentru ca nu pot avea alt criteriu de apreciere decat forma, decat ceea ce este la suprafata, ochii nu vad in adancime, inima e cea care vede, ai dreptate...

cu drag de trecerea ta
anana

uneori venirea iernii ne da ganduri de hibernare… pretex de a afla
raspunsuri la intrebari ce ne fulguie: cine suntem, de unde venim,
unde mergem … o dezbracare de tot ce a apartinut necunoasterii,
ca apoi goi de amintiri, durere … sa ne putem naste mai puri, mai
aplecati spre intelegerea unor timpuri primordiale, asta tocmai pentru
a ne intelege pe noi insine si rostul nostru pe acest pamant.
poezia ta e intotdeauna rupta dintr-un real vazut prin lentile maritoare,
a doua sansa, o noua nastere… sunt imagini rupte dintr-un crez poetic
bine conturat.

anana

te regasesc aceeasi irezistibila visatoare in culorile dragostei si a naturii, deosebite haiku-uri, aici nu e vorba doar de sensibilitate,
versul tau e bogatie de spirit, un spirit ales!

multumesc de o lectura placuta!
anana