NCNuta Craciun
Verificat@nuta-craciun
„sau taci sau spui ceva mai bun decât tăcerea”
M-am născut în cel mai frumos sat de munte de pe Valea Grădiștei, satul Bucium, jud. Hunedoara, într-o primăvară pe care m-am străduit s-o port mereu pe dinăuntru. Poezia mi-a fost mereu cel mai bun aliat de-a lungul vieții, cu ajutorul ei am traversat cu bine toate evenimentele ce mi-au…
nu mă lasă de tot liberă.
În rest așa văd și simt textul, asta e starea despre care am vrut să scriu.
Dar bineînțeles că se poate scrie și altfel.
Mulțumesc de semn!
Pe textul:
„poate nu voi cunoaște niciodată taina" de Nuta Craciun
Prețuire!
Pe textul:
„ploaia nu are stil " de Nuta Craciun
Eu îți mulțumesc pentru semnul tău care mi-a încălzit lacrima de pe umăr.
Pe textul:
„când nimeni nu mă vede " de Nuta Craciun
Seneca spune că ”cine învață să moară, nu știe să mai fie rob.”
Se pare că există mereu în noi nevoia de a elibera o stare internă,
iar a învăța să mori e doar o acceptare a ceea ce nu poate fi întors
și o împăcare cu soarta ta de muritor, unde cerul are o importanță vitală în viziune biblică, la fel și clopotul și Golgotele personale.
Totul ține să ne amintească rolul nostru de ”simplă trecere” pe acest pământ, cu iarba de mână, ca singur veșmânt care ne va acoperi cândva trupul lăsat mărturie a trecerii.
Recunoscătoare semnelor tale!
Pe textul:
„când nimeni nu mă vede " de Nuta Craciun
Pe textul:
„acest curcubeu alb-negru" de Nuta Craciun
Picturile negre ale lui Goya ne amintesc că incă suntem vii, cu toți pseudo-monștri noștri interiori sau exteriori.
Dar trecutul vine de multe ori și ne salvează, acolo trăiește o inocență a noastră nedisimulată. Recunosc că mi se întâmplă des să accesez cu emoție amintirile cu tot ce au ele frumos sau dureros, pentru că știu că de acolo vine totul atât de firesc și nu trebuie decât să îmi las mâna să scrie.
Mulțumesc mult pentru semnele de încredere, Dragoș Vișan!
Pe textul:
„acest curcubeu alb-negru" de Nuta Craciun
că ce-ar fi amintirile dacă nu ne-am încălzi mereu la lumina lor și nu le-am scrie?
Mulțumesc mult de semn și de lumină!
Pe textul:
„acest curcubeu alb-negru" de Nuta Craciun
Pe textul:
„Confesiunile firului de iarbă" de Antonia-Luiza Zavalic
Dureroasă prin realismul ei tragic, imaginea de final: ”am pus, în locul lor,/ o lume de sticlă /și peste toate,/stăpân,/ un om gol”, m-a dus cu gândul la lumea rece și goală pe care o vedem, o recunoaștem dar o urmăm, din neputință sau poate dintr-o acceptare automată ca multe din actele noastre de viețuire.
Lumină dorului care încă se naște atât de duios în noi!
Pe textul:
„omul fără dor" de Stanica Ilie Viorel
cu adevărat, o pace! A ajuns la tine și mă bucur!
Mulțumesc de prezența și sensibilitatea ta!
Pe textul:
„tăcând pe cuvinte " de Nuta Craciun
E important ce a vrut să spună poetul, adică e important pentru el dar când mesajul ajunge atât de frumos la un cititor, de-abia atunci simți că el, cuvântul, îți dă o indentitate anume și poți și tu să te bucuri.
Pe textul:
„tăcând pe cuvinte " de Nuta Craciun
Pe textul:
„tăcând pe cuvinte " de Nuta Craciun
deci, m-ați ”ajutat”, ”au” servit...
iertare!
Pe textul:
„cu gândul la ploile care vor veni" de Nuta Craciun
Da, accept cu recunoștință ideea și modific.
Mulțumiri din suflet pentru semnul luminos!!
Pe textul:
„cu gândul la ploile care vor veni" de Nuta Craciun
Pe textul:
„orașul " de Nuta Craciun
Vă mulțumesc de susținere, în rest nu mă deranjează Atelierul, nu suntem mereu constanți, recunosc.
Pe textul:
„cu gândul la ploile care vor veni" de Nuta Craciun
Pe textul:
„cu gândul la ploile care vor veni" de Nuta Craciun
Poate părea patetic? Poate, dar uneori suntem patetici orice am face! Mă bucur că nu m-ați acuzat că am schingiuit limba română, nu asta mi-a fost intenția. Mulțumesc de semn!
Pe textul:
„cu gândul la ploile care vor veni" de Nuta Craciun
Pe textul:
„în adâncul meu știu că te-am trădat" de Nuta Craciun