Poezie
acest curcubeu alb-negru
1 min lectură·
Mediu
locuiesc într-una din picturile
negre ale lui Goya
niciun pas între uși închise
doar un curcubeu alb-negru
scriu despre tine
și simt că atunci când scriu
doar trecutul există
doar eu și cu tine
într-o poveste cu gust de copilărie
de măr copt
de soare desenat cu degetul pe un geam
061.021
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 51
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “acest curcubeu alb-negru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14170268/acest-curcubeu-alb-negruComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Mărul copt oricând strcoară o poveste...
0
divină de anotimpuri reversibile ale vieții întru expansiunea luminii din noi!
0
Distincție acordată
"Picturile negre" ale lui Goya ne răvășesc și astăzi. Curcubeul promis a apărut, însă fără nicio culoare, în nuanțele griului. Întârzie pasul între "uși închise", spre o lume înaltă, amețită, neprimitoare. Ne întoarcem la viață. Uitând de tot ce-i în rest social, general, insignifiant. Bucata noastră e singura istorie ce este, contează. Bucată umană.
0
Mărul acela copt vine dintr-o poveste reală care trăește și astăzi în lăuntrul meu ...
că ce-ar fi amintirile dacă nu ne-am încălzi mereu la lumina lor și nu le-am scrie?
Mulțumesc mult de semn și de lumină!
că ce-ar fi amintirile dacă nu ne-am încălzi mereu la lumina lor și nu le-am scrie?
Mulțumesc mult de semn și de lumină!
0
e o istorie personală care doare și bucură în același timp.
Picturile negre ale lui Goya ne amintesc că incă suntem vii, cu toți pseudo-monștri noștri interiori sau exteriori.
Dar trecutul vine de multe ori și ne salvează, acolo trăiește o inocență a noastră nedisimulată. Recunosc că mi se întâmplă des să accesez cu emoție amintirile cu tot ce au ele frumos sau dureros, pentru că știu că de acolo vine totul atât de firesc și nu trebuie decât să îmi las mâna să scrie.
Mulțumesc mult pentru semnele de încredere, Dragoș Vișan!
Picturile negre ale lui Goya ne amintesc că incă suntem vii, cu toți pseudo-monștri noștri interiori sau exteriori.
Dar trecutul vine de multe ori și ne salvează, acolo trăiește o inocență a noastră nedisimulată. Recunosc că mi se întâmplă des să accesez cu emoție amintirile cu tot ce au ele frumos sau dureros, pentru că știu că de acolo vine totul atât de firesc și nu trebuie decât să îmi las mâna să scrie.
Mulțumesc mult pentru semnele de încredere, Dragoș Vișan!
0
e ”trăiește”, acolo, desigur... și ”înlăuntrul”
0
