Poezie
când nimeni nu mă vede
1 min lectură·
Mediu
azi o să învăț din nou să mor
știu că viața va merge înainte și fără mine
cerul e mereu acolo ca o aducere aminte
când nimeni nu mă vede
îmi iau lacrimile pe umăr și le urc muntele
fiecare are o Golgotă a lui
un infern din care încearcă să evadeze zilnic
clopotul vecerniei lasă în aer un gol nostalgic
mă apropii de tristețea ierbii
și-i mângâi lacrima
041.192
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 69
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “când nimeni nu mă vede .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14170472/cand-nimeni-nu-ma-vedeComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCte vede Dumnezeu, prin harul de a lăsa decriptări în taină și pentru cei ce simt dar nu au talentul verbalizării, cei ce nu pot „traduce” revelațiile - într-un univers ce-și izolează indivizii într-un cub de tăcere-metalică!
Mulțumesc!
Mulțumesc!
0
NCmă bucur și îți mulțumesc pentru cum mă citești și cum mă înțelegi.
Seneca spune că ”cine învață să moară, nu știe să mai fie rob.”
Se pare că există mereu în noi nevoia de a elibera o stare internă,
iar a învăța să mori e doar o acceptare a ceea ce nu poate fi întors
și o împăcare cu soarta ta de muritor, unde cerul are o importanță vitală în viziune biblică, la fel și clopotul și Golgotele personale.
Totul ține să ne amintească rolul nostru de ”simplă trecere” pe acest pământ, cu iarba de mână, ca singur veșmânt care ne va acoperi cândva trupul lăsat mărturie a trecerii.
Recunoscătoare semnelor tale!
Seneca spune că ”cine învață să moară, nu știe să mai fie rob.”
Se pare că există mereu în noi nevoia de a elibera o stare internă,
iar a învăța să mori e doar o acceptare a ceea ce nu poate fi întors
și o împăcare cu soarta ta de muritor, unde cerul are o importanță vitală în viziune biblică, la fel și clopotul și Golgotele personale.
Totul ține să ne amintească rolul nostru de ”simplă trecere” pe acest pământ, cu iarba de mână, ca singur veșmânt care ne va acoperi cândva trupul lăsat mărturie a trecerii.
Recunoscătoare semnelor tale!
0
NCda, așa este, mereu uităm că nu suntem singuri.
Eu îți mulțumesc pentru semnul tău care mi-a încălzit lacrima de pe umăr.
Eu îți mulțumesc pentru semnul tău care mi-a încălzit lacrima de pe umăr.
0
Strofa a doua e cutremurătoare: lacrimile sunt carate pe umăr pe-o Golgotă personală.
Golul nostalgic, lăsat de clopot este cel al etherului platonic, al cincilea element în unele concepții de structurare străveche a lumii. Duioasă imaginea finală, ca o ipostaziere a omului primordial, dar și din vremurile triste, din urmă.
Bilanț favorabil. Poem foarte bine scris, confesiv, meditativ și descriptiv în final.