de când nu mai cred în anotimpuri

sensibilă poezie, plină de imagini și figuri de stil deosebite.
așa este, ni se pare că lumea o ia pe alte făgașuri atunci când...

am citit cu plăcere,

Ottilia

multumesc otilia ca mi-ai impartasit gandul acestei duminici.
anana

Am re-citit cu plăcere poezia. Versuri care au forță, gingășie
\"sfinții din ochii tăi nu mai au răbdarea pietrelor\"
De steluță.

tincuța

ma bucur pentru semnul de lectura dar mai ales pentru empatia cu sfintii... :)

Nu mai crezi în anotimpuri, crezi în zile fără timp, căci acesta s-a spânzurat, crezi în glasul acela ce te înconjura în vibrațiile ploii pe lucruri, crezi în mare prin care înoată crezurile, în buze ca niște vapoare roșii conduse de iubire, crezi în sfinți cu aureolele strălucind în ochii iubitului ce nu mai au răbdarea pietrelor.
Lumea care era ancorată de umbra iubitului, se desprinde de acesta, iar corpusculii ei formați din entitățile vii numite oameni vor țâșni radial, în toate direcțiile.

da razvan, nu mai cred in anotimpuri pentru ca ciclitatea lor, nu-mi respecta bioritmurile interioare :)
multumesc de comm, numai bine!
anana

Un poem bun. Am remarcat strofa treia și versul doi din celelalte. Finalul parcă l-aș fi văzut altfel.

inteleg ce-mi spuneti despre final cu toate ca de acolo am plecat...
recunosc insa ca e o simplitate fara nici un mister, o sa incerc sa-l mai rasucesc putin :)
va multumesc pentru parere, conteaza mult pentru mine, lucrez la al doilea volum de versuri si o privire cunoscatoare ma ajuta sa vad lucrurile intr-o lumina reala, altfel ma atasez de unele imagini si nu le pot privi detasat.

multumesc inca o data de semnul lasat, inspiratie si numai bine !