gând de întâmpinat primăvara

e mai bun finalul asa, cu \"magnolia\" asta minunata :). Textul pare un amalgam de spunere directa si metafore, e undeva la limita, acolo unde ii sta tare bine poeziei. e interesant acest galop al soarelui spre a uni cuvinte, trupuri, flori sub lumina sa, ca altfel cum sa apara magnoliile? frumos
numai bine,
alex

vezi tu alex, cum se schimba gandurile noastre odata cu anotimpurile?
zici primavara si \"scrisoarea netrimisa\" ia forma magnoliei, stii la ce ma refer ... soarele acela urias poate e pleonasm, e de preferat un soare minuscul, vorba aceea: soare sa fie!!

bucuroasa de semnul tau

Într-un suflet de poet ca al dumneavoastră, primăvara aduce o lumină aparte.

“un soare uriaș galopa ca un poștaș
să lege cuvintele între ele”

E deosebită imaginea aceasta! Ne-ați transmis așa frumos un gând de primăvară :)

... ca ai primit atat de frumos gandul meu primavaratic ! :)

mulțumesc nuța crăciun pentru faptul că ești de acord cu dreptul la iubire la orice vârstă, chiar și atunci când dacă te apuci să-ți mai cânți iubirea s-ar putea rușina mierlele.
iar poemul tău de mai sus este frumos ca o magnolie de iubire tânără și fierbinte.
Nu mă împac numai cu \"noaptea care ni se lipea de piele\" și imediat un \"soare uriaș galopa\", dar mă rog și noaptea umblă beți poștașii soarelui prin sângele femeilor îndrăgostite, nu?

Finalul nu se închide, ci se deschide ca o magnolie!

Ce frumoasă primăvară în versurile acestea!

Am citit cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

iubirea ca si poezia nu are varsta iar mierlele nu se rusineaza de un cant de iubire :)
cat despre noaptea acea cu soare, multumesc pentru ingaduinta postasilor beti prin sangele
uluit de caldura si pentru semnul tau generos!

bucuroasa ca te gasesc printre magnoliile mele! :)
cu multumiri si ganduri bune