Nonciu Dragoş

Vă rog să-mi dați poruncă Să mă prefac că nu-s. Că-s igrasia din speluncă Ce stă, ce-ascultă fără fus. Ca o căpușă stau și rod, Sperând să-mi dea binețe, Măcar pomul ce la pod, Mi-a rupt

Doi bidivii și-o babă chioară Sunt doar spectacolul de gală În care am jucat râzând Să las din poală pâinea-mi cadă. Mă vreau acuma la spectacol, Pe loca-ntâi să stau zâmbind Și-aiurea vreau

Scrisoare vreau să-ți las iubito, Să ști că te iubesc nespus de mult, Acum că-s liber printre scripte, Voi a urma gândul, vorbe să cerșesc. Mira-m-aș luptei oarbe aș vrea să-i dau, O mică

Mișcați-vă putori să-mi dați Tot ce-i mai bun pe lume. Să chiui și dansez cu frați, Parte să n-am de albe spume. Voi doar cunoașteți viitorul Și-aveți puterea a-l schimba, Acuma viața umblă

Să uit să bat la ușa vieții-aș vrea, Prin plasa de castane mă preumblu, Nu sunt mișcat de catetere ce vor să stea În venele ce-ți poartă boala tot mai amplu. Acuma sunt ca tine nevinovat

Eram îndrăgostit și focurile mă cuprinse ca un clește ducându-mă la altar. Așa am avut ocazia să fiu alături de buna mea ocrotitoare. Și vai și-amar pentru că

Am plecat ca un fraier către țările calde și nu mi-au dat nimic la schimb, oare de ce! M-am bucurat ca un copil pentru că am putut pune degetul pe rana aceea adâncă, fără să dau socoteală nimănui.

Florăreasa era una ciungă, de-i ziceam noi Pațachina, era întotdeauna ocupată, iar atunci când te înscriai la rând, erai pe dată înlăturat de prietenul cel mai bun poate, dar cine o putea înlocui

M-am bătut și eu odată, Pentru-un pui de fată. Am luat palme și ciomege, Până n-am putut a merge. Acum sunt mândru matelot, Pe nava unui pierdut sacerdot, Ce caută pământ la orizont, Dorind

Părăsit de orice speranță am înghițit pastila făcătoare de minuni. Nu mi-a fost ușor, dar a trebuit să o fac. M-am aplecat la marginea piedestalului și am fost cutremurat de atâta ignoranță, dar a

Momentan mă chemă nimeni Și sunt tare fericit deodat’, Nu dau socoteală unor semeni, Ce se plâng că sunt aristocrat. Aș purta numai finețuri pure Să se vadă c-altfel nu-i, Dar ce folos la

La noapte voi fi mare Și sper să-mi iasă asta, Voi sparge sticle și pahare, Cu ce mi-a dat mai bun năpasta. Pe crupieri i-am concediat Și doar taraful mic afară, Mai zdrăngăne-n delir

Mă cațăr ca un copil și mă prind de un jnepen care tinde să iasă din rădăcini neputincios. Sunt gata să mă predau; simt că nu mai are niciun rost toată lupta. Oare de ce vrem să ajungem tot mai sus

Să dau afară-mi este greu, Frumoasele speranțe vise. S-arăt din piept cum sufăr eu Și-albitele tâmple ninse. Mai bine semăn fericire, Doar bucurie un pic amăruie, Împletită cu a mea

să semăn ură îmi este așa ușor doar sparg rea gură dau drumul la izvor din rele bune aș vrea să fac s-arunc umbre nebune departe-n fund de lac s-ascult întâi vorba cea grăbită să spun

Balade pentru fete, Pe multe le-am cântat Și le-am jucat pe multe, Mai ales pe-nserat. Pe gurile frumoase, Cu-amea le-am ornat Și vorbe duioase, Fără milă le-am dat. Cuprinse vorbe

Ce mult mi-e dor de tine, De tot ce-am apărat, De zile grele libertine, Când noi eram vânat. Pe scumpele clipe ferice, Le-am cumpărat cu greu, Uitând că timpul toarce, Þesut de