Poezie
Plămădire
1 min lectură·
Mediu
găsit-am vrejul de fasole și aruncat în voie
am calculat frumoasele miresme ce le-am cules cu tine
mirată doamnă ce stai mironosittă și mă jupoi de piele
sunt eu săracul păsărar ce vreau să cânt mai marilor
ce n-am avut într-un ciorbar și nu băut
acum sunt micul cerșetor cărunt pierdut
pe dată am lăsat din mână frișca și toporul
ce scumpă-mi este viața când văd plutind de fericire
al meu odor și dau să fug de-amărăciune
când plânge amărât sărmanul
mai jos se zbate căprioara singurică lângă țap
și plânge pe sărmanul ei iubit gonit cu pieptul mare roz
ce crudă nemiloasă de n-ar fi așa viața tumultoasă
pe micii țapi i-ar prinde casa zâcând pe masa lupilor nesați
fărâme vântul bate și doar uscat ajute multe vrafe turnate pe-nserat
acum sunt singur iară și nu vreau ca să merg
să umblu singur prin pădure pe locul negru smerd
001.818
0