Poezie

Plămădire

1 min lectură·19 aprilie 2010

Mediu

găsit-am vrejul de fasole și aruncat în voie

am calculat frumoasele miresme ce le-am cules cu tine

mirată doamnă ce stai mironosittă și mă jupoi de piele

sunt eu săracul păsărar ce vreau să cânt mai marilor

ce n-am avut într-un ciorbar și nu băut

acum sunt micul cerșetor cărunt pierdut

pe dată am lăsat din mână frișca și toporul

ce scumpă-mi este viața când văd plutind de fericire

al meu odor și dau să fug de-amărăciune

când plânge amărât sărmanul

mai jos se zbate căprioara singurică lângă țap

și plânge pe sărmanul ei iubit gonit cu pieptul mare roz

ce crudă nemiloasă de n-ar fi așa viața tumultoasă

pe micii țapi i-ar prinde casa zâcând pe masa lupilor nesați

fărâme vântul bate și doar uscat ajute multe vrafe turnate pe-nserat

acum sunt singur iară și nu vreau ca să merg

să umblu singur prin pădure pe locul negru smerd

001.834

Nonciu Dragoş. “Plămădire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nonciu-dragos/poezie/13937475/plamadire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.