noemi kronstadt

desigur, istoria ne invata despre zidurile care se pot vedea, pe care le descopera ei, cei responsabili cu zidurile vechi si noi, cand ne descaltam de pantofii de calatorie.stii, desigur, cum aducem cu noi acasa toate zidurile vechi , in felul acesta, noi, calatorii prin lume, adica.
apoi vin oamenii care pun seminte intre caramizile vechi sau intre blocurile de piatra.acelea sunt cimitirele dintre pietre, toate orasele vechi le au.
apoi se fac ferestrele care departeaza zidurile vechi , unele de altele, fara a le goni , desigur, zidurile nu se gonesc, lumina are nevoie de ziduri, precum bine stii. ferestrele fac oameni, care , la randul lor, fac florile din ferestre.e foarte simplu asta, o sa vezi.
apoi, vin alti oameni si strazile sunt vii si colorate, ca niste gradini care au plecat la plimbare, ca sa trezeasca alte gradini, mai somnoroase.
sigur, pisicile nu pleaca la plimbare, ele se plimba doar pe limba lor, in timp ce sprijina zidurile sa nu cada, tot pe limba lor, pisiceasca.
oamenii care vin in cele din urma sunt cei care au fost la inceput, vin sa-si ude florile,pe cele din ziduri si din ferestre, care sunt un alt fel de a fi al zidurilor.

dar asta, povestea lor, este un alt pedreramos

sugestia expusa ca o certitudine asumata, dar nu consumata, caci nimic din ce se arata aici nu este destinat digestiei, ci fermecarii. poem frumos ca un sal brodat, fara urmele lucraturii, pe dedesupt

sugerez sa inlocuiesti \"alimente\" si \"serviciu\" cu altceva compatibil

in rest, un cercelus de argint...mic, dar impecabil lucrat

eu nu cred ca este un poem de dragoste.oricat de greu ar fi de crezut, si toti poetii mi-ar sta impotriva, dragostea nu este cea mai, nici cea dintai, nici cea de de pe urma, nici cea fara de care, doar este, nepredicabila.inclin sa cred ca este un poem despre digestie, despre metabolism, despre osmoza, in felul in care canopus si black absint hole se absorb, se metabolizeaza, se....

chiar, ce?

daca la cerebralii ortodocsi, conceptul este strans intre degete, zdrobit in pumn si somat sa-si asude picatura de esenta-emotie,la alice drogoreanu, aparentul poessis inseamna apelul de noapte al emotiilor, punerea lor cu spatele la zid , cat sa-si simta coastele facute una cu plamanii si amenintarea lor cu moartea conceptuala.emotia este tinuta in acea stare de pre-explozie, pana cand insasi explozia devine lipsita de sens, prin omni-cuprindere.de nimic nu-i este mai teama alicei decat de incuierea in concept si inferenta, de aceea emotiile ei sunt lasate sa umble libere prin manej, ca niste fiare neinmblanzibile.alice nu este nici blanda, nici generoasa, lumina ei nu va fi niciodata cea din crin.si tocmai aceasta opozitie structurala intre noi face sa ne intalnim intr-un ceva in care ale ei stau senine , iar ale mele umbla libere si nebune

marul, posesiunea si hranitul din mar preexista anei, desigur.cand ana ii spune marului, mar, cand posesiunea lui devine o posesiune de sine , de ana si de mar, ontos-ul se aseaza a doua oara intre granitele sale, nu in cele de dinainte, ci in cele proaspat intemeiate, dar care, desigur, existau in ana , in mar si-n posesiune.o lectie rotunda despre inchiderea cercului, in mijlocul caruia a spune ca nihil me tangere este lipsit de sens, la fel cum lipsit de sens este zidul, in absenta conceptului de zid.
nemultumirea crasa nu este a anei, ci a cuvantului.uriesesc, peltic ori schiop, e un hide and seek , pentru care eu, cea din loja, platesc celeilalte un pret de combustie spontana
cred ca aceasta e lectia odei si da, e un tangerin

\"hai ma ca nu esti zdravan la cap, ce naiba, ti-am zis eu c-o s-o iei razna de tot dupa ce plec si-ar fi cazul sa te aduni si tu mai repede, pana nu te aduna altii, ca e pacat de mintea ta aia bine mobilata...mi-a zis mari ca ai facut o criza urata de turbare cu ea, ai speriat-o ingrozitor si nu stie daca sa mai vina sau nu la tine, ca oricum s-a cam saturat sa adune dupa toti ciudatii aia dupa care ai fost mort intotdeauna... uite care-i faza, victore, eu n-am inteles ce-ai vrut tu sa zici acolo cu teatrul si manipularea, ai fost pe dinafara cu totul, ca asta ma si enerva la tine, erai cam tot timpul pe dinafara la toate, fixai peretii aia de parca erai boul baltii in pana de vopsea, puteam eu sa-ti zic de toate, ca te uitai la mine cu privirea aia a ta de-mi venea sa mor, sa crap sau sa-ti crap tie capul.da, ma, daca nu faceai mizeria aia de la sfarsit, eu ti-l crapam, asa sa stii, ca acum nu mai are niciun sens sa mai ascund asta, ce-a fost, a fost, asta e...si e cazul sa-ti spun ca faza cu nikki a fost asa, sa vad de ce esti in stare, daca ai ceva sange in plamani, ca de fapt am stat ca proasta la andutza pana la doua noaptea, de adormise aia pe scaun pana s-a trezit fi-su ala mic si m-am simtit jenata sa mai stau pe capul femeii, prietena prietena, da nici chiar asa...si mi se pare chiar nesimtire sa dai vina pe mine pentru toate, asa, otova, daca vroiai armata salvarii, n-aveai decat sa te duci cu aia, nu sa te insori cu mine, eu nu ti-am zis niciodata ca sunt ce nu sunt si nici n-am avut chef sa fac pe mironosita cand imi venea sa sparg peretii cu tine.iar nikki chiar e baiat bun, degeaba zici tu ce zici si asta e alta chestie pentru care te-am urat de moarte, cu spume te-am urat, vorbeai ca ultimul santierist cand ia bonurile de masa si le topeste la prima bodega , nu te puteai abtine nici daca te strangea dracu\' de podoabele tale dragi, si acum ma apuca greturile cand imi aduc aminte, ce sa mai zic...si oricum e prea tarziu sa mai zici acum ca nu te uitai la mine ca la o toanta, foarte bine, poftim, o toanta si-un ciudat, mare branza, uite ca lumea e frumoasa cu o toanta ca mine, tu ce mare smecherie faci , la urma urmei???
na, ca m-ai facut tu varza acum, ca mi-am amintit de toate mizeriile de la sfarsit si bleahhhh, gata.ai noroc ca trebuie sa ies, ca a sunat iubi din parcare, iar l-au apucat dracii ca am intarziat , mergem in quantic, ca am auzit ca e super cool.poate mergi si tu, ar fi fain sa ne intalnim acolo...nooooo, precis ai face iar vreo faza nasoala, ca atunci la iron...nope, n-am niciun chef sa ma intalnesc cu tine acum, mi-e foarte bine asa, mersi.gata plec, pa
p.s.ti-am pus si subject, sa nu mai zici ca alea alea
papa
stii, victore.....nu ca ai merita sa-ti spun, dar ma enerveaza de moarte sa aud de la diversi ca fosta ta e asa si pe dincolo, eu cu nikki chiar suntem prieteni, prieteni buni, adica.face un film supertare acum si ma vrea in distributie, dar inca ma mai gandesc....n-are nicio fantoma, aia i-a trecut, i-au venit altele
e homo, fraiere:))....n-am vrut sa-ti zic atunci, ca nu meritai si vroiam sa crape pipota in tine , iti zic acum.misto teatru nu? me-se-ri-e:))))
hai pa, ca a turbat iubi cu claxonul, take care\"

hm...ca ai facut din acea noemi personaj de partitura pagan dramatica,hai, treaca mearga, sa zicem ca tine de materialul genetic al homerului,reticent la gazeluri si serenade...ca din toata recuzita posibila, ai ales un stadion, niste sacerdoti, plus cotingentul regulamentar statistic de fauni si bacante, sa admitem c-o cere managementul proiectului, nu ma amestec...admit ca ai citit corect niste amprente , iar daca domnia ta alege sa-si petreaca vacanta de vara facand detectivistica pe pattern de limbaj, s-ar putea sa nu fie chiar investitie paguboasa, oricum , e cert ca n-ai invatat sa scrii bine doar
logandu-te pe agonia.homeric vorbind, arheologizez o experienta incontestabila in cretacicul scriiturii tale. acum,, cu toata reverenta unui platitor de bilet in loja fata de primadona din centru,trebuie sa-mi exprim doua uimiri si-o nemultumire crasa
1.de ce naiba trebuie sa se chinuie personajul, bantuind ca naluca , si cu capul dat pe spate, cand numai vizualizarea posturii si inca e un chin pentru retina oricarui biped cu anatomia ordonata?
2.ce rost abscons si nedumiribil pentru mine are flexarea bietului si cumsecadelui verb a fi, care trimite inocentul spectator in toate directiile temporale deodata, ceea ce, fie vorba intre noi, are efecte devastatoare asupra normalitatii psihice a figurantilor?
presupun ca homerul va binevoi sa ma lumineze inainte sa-mi treaca prin cap sa rescriu toata tarasenia asta si sa-i dau de lucru pentru urmatorul eon...daca nu , e asigurat, are o sybilla in dotare, s-o intrebe pe ea

e greu sa-ti reprimi clipitul intermitent, inghititul spasmodic in sec si zvapaiala diafragmei. sa le faci pe toate trei in acelasi timp, iata o sarcina care acum ma depaseste.asa ca intreb de-a dreptul, aratand cu degetul:
\"WHAT THE HELL IS THIS???\"

eu nu ma duc la aniversari.trimit cadoul prin curier si firitiselile prin sms.matzele si dulaii, daca sunt, ii solicit natur, din motive pentru care proprietarii nu mai fac crize de mandrie oripilata si pluviatila.acum, mai nou, socializez prin videochat.ei se zbenguie, ciocnesc , fac diverse lucruri, eu le trimit bezele cu boxele inchise.ne iubim mult asa, iar cadourile prin curier ajung intotdeauna cu fundele intacte si cartonasele infipte in motz.nu, spume nu facem, poate cu modelul de anul viitor al aparatului.am auzit ca are o interfata me-se-ri-a-sa.
vii la ziua mea?( ca prea mi-a fost dor de tine:))

iata un joc de rol bine condus printre crevasele si hidoseniile unei anatomii umane deprimant de dezamagitoare pentru un estet rafinat...era cat pe aci sa te cred...pana la acel mda final:)

hm....cred ca inteleg, oarecum, cum este povestea asta cu cazutul pe-o parte si chinezii, o inteleg dintr-o experienta personala si tepoasa.ariciul meu, axel, a inceput, mai demult, sa sape o groapa in gradina si a tot sapat pana a ajuns in china. de acolo, s-a uitat luung la mine , s-a minunat cat sunt de exoftalmica, apoi, s-a dezis de mine pentru ca ascult toata ziua hard si heavy , apoi m-a convocat la reeducare prin cursuri serale, sa-mi explice diferenta dintre partea fier-oasa si partea lemn-oasa a lopetii .ma intreb cat va mai dura pana la invitatia oficiala in piata
sau poate nu vorbim amandoi de acelasi arici, george...:)

nu-i de ajuns ca poemele tale seamana cu un preinfarct facut pe o autostrada cu sase benzi in timpul unei tornade din arizona,ori a marii fugi din calea martienilor lui wells, nu-i de ajuns ca-ti treci gilettele unui intreg batalion de pifani pe langa carotidele noastre palpitande si fragile, mai trebui sa mai fie si ziua ta de nastere...c\'est deja trop.....
ba am sa-ti vorbesc despre fericire si despre tandrete si despre toate machiaverlacurile acelea dramatice in care pana si mie mi se intampla sa cred, cateodata...uite ca azi a venit ziua in care sa ti le trantesc in cap, noemic, violet si pianoforte

domnule potra, textele domniei tale au fix mixul potrivit de inteligenta parsiva, imaginatie debordanta, nonsalanta jemanfisista si subtilitate fals frivola pentru a infige un stegulet rosu in cortexul meu prefrontal.am dedus ca tehnicile creative de exprimare a opiniei cu privire la un text sunt privite cu o oarecare suspiciune, desi, conform logicii mele, nici literatura, nici regulamentul si nici adresantul n-aveau rezoane satisfacatoare pentru a se socoti lezati in onoarea lor.suspiciune care, in schimb, imi lezeaza mie seninatatea si-mi ravaseste mie sistemul de valori.ambele, chestii deloc parsive si frivole
deci, traducand prescurtat si accesibil opinia anterioara, ingaduindu-mi sa iti aduc aminte ca uneori, excesul este neconvingator si contraproductiv , iar rasul fara frontiere se poate dovedi un inamic parsiv, cam ca niste pur in doza de bere.
:)

cand ei iesira din pestera, lumina soarelui ii orbi. unii se intoarsera, ca sa vada.

no-e-mi...
n-am sa te vanez, victor, pentru ca ma faci fotomodel, orice s-ar spune, exista o solidaritate a cartezienilor si pradatorilor, deci, te-ai facut gazela ca sa inveti cum sa vanezi gazele, buna lectie, de-a dreptul zen:)
acum mai trebuie sa inveti doar despre armele de colectie , traseele de vanatoare si adresa unui croitor si mai rafinat

domnule potra, a fost una din cele mai savuroase partide de vanatoare vanate de mine pana acum, de la inlocuirea bizonului cu parcarea laterala cu spatele si doborarea gazelei in goana cu lovitura de la 11 metri in deplasare la chelsea.
va datorez buna mea dispozitie pentru urmatoarele 12 zile (zece preoti plus doua fatuci):)
ah....economisiti-va banii, nu sunteti.dimpotriva:)

calm, calm, george:).....am vrut sa spun ca-mi place cum arata poza asta de cuplu, nu c-o arunc in masina de tocat maculatura....domnia ta ce va fi crezut???

compatimesc sincer cu pustiul cretin din fotografie, pe care autorul l-a facut in toate felurile, mai mai sa-i faca felul, pe gazonul netuns si-n spatiul tipografic si, daca ajuta cu ceva, autorului, nu pustiului, prescriu anticoagulant cu murphy si hard rock, sa nu se ajunga, doamne fereste, la embolie si tragedie in metru antic

\"ortodoxismul\" epistemologic ma face sa am oarece rezerve fata de constructul tau, victor, cred ca ortodoxia in sexualitate presteaza alt fel de reverente decat in fata altarului, ortodox, catolic ori zen budist, dar ideea am priceput-o, totusi, desi erai exaltat, usor febril si pus pe harta.
daca polizezi artistic ironia, daca detartrezi cu ultrasunete ranjetul lutheran , daca recunosti cu onestitate ca biserica ortodoxa s-a opus regulii celibatului preotilor si este mult mai ingaduitoare, in facto, fata de divort si adulter decat cea catolica, de pilda...si daca elimini ultima fraza , feminoid isterica, deci, repugnabila, as zice ca textul este un exercitiu intelectual pentru care niciun preot , onest si dezghetat la minte, nu va refuza sa-ti tranteasca, la o adica si la vremea potrivita, pirostriile in cap