Poezie
betelgeuse
depth of field
3 min lectură·
Mediu
sunt mult în urmă
sunt lucrurile cu sânge
o poveste ciudată din care nu aud decât zgomotul
mat precis
sunt foarte în față dar nu vreau
să întorc capul
*
când am ajuns era un corp pe o masă la geam
domnul popescu purta ochelari cineva scria predare primire cu litere rotunde
părea că murise dintr-o dată
eram foarte aproape de momentul ăla care mă lăsa
să urlu
să trag palme
să rânjesc
da’ nimic mă uitam de-a dreptul la gura căscată la căutătura țeapănă
adică era momentul când se face fix ceva anume
când îți sare ceasul în ochi ticăind ora aia ca nu care cumva să o uiți vreodată
să chem mașina să umflu pieile alea în cârcă să le îndes pe banchetă
atunci pantofii mi-au sărit în carne ooo ce drama queen îmi păreau
mă gândesc mă gândesc la grație la grația picioarelor încrucișate în mimica dezamăgirii
ceva dezolant de frumos și demn
la triaj
căzuse mâna o mână moale pe ciment brancardierii asistentele călcau pe ea
a perfect circle o mână mică și un ceas mic
nedescifrabil de feminin
*
curăță acest far fiu al plajei curăță-l
ca pe un prieten
rupe-l de aici fugi
umple cada așează-l în ea
te va umple te va mânji de apă roșie
va da pe afară ca luna
ca luna
picătură cu picătură
căci nimic nu-i pe lume mai viu ca sângele-n apă
*
am nevoie strident de
ce se întâmplă aici
de far am nevoie
(betelgeuse primesc mesaj de la tine sirene claxoane convorbiri telefonice nu de ce? da macarale păsări picături
buletinul de știri unde? buletine pantofi picioare cum? frâne clic clac uși taste tocuri mărgele zăbrele de ce eu ? caractere la costum)
zooom
*
cum cade toamna pe nisip ca o pernă miloasă
cum înmoaie sunetele cum le sufocă
ciudat e să cauți cheia pe care n-ai pierdut-o tu
și să nu ajungi la ea și-ți și vezi mâna o străină
avidă
racourci un film neîntâmplat vreodată dar cumplit de disperat
scormonești de să ți se lungească degetele între timp
*
totul e la fel
tu ești undeva de parcă aș aștepta să mă încalți
știu că e o încoronare într-o îngenunchiere
why would i wanna watch you
proceduri
ceva ce nu-și plânge de milă
*
cel mai tare voiam să cânt la tobe
în mijlocul orașului dacă s-ar putea
oricum
nu văd în jur decât blur
moartea e DOF. stă
pe marginea căzii dă scrumul pe jos
eu am să fac asta
însă nu și fotografia
n-o pot face eu
ascultă-mă
e curat sunetul lemnului
forțos
încercam să-ți spun că știam
că vei fi tu
cum după magnitudinea aparentă sunt
îndrăgostită de
idéea că ești un accent pe e
pe care nu l-am pus eu
încercam să fiu chit în istoria lucrurilor fixe
cred că voiam să spun cum mă încearcă o teribilă spaimă când mă uit prin casele oamenilor
că m-aș întoarce dar
nu mai am cheia
084.796
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- alice drogoreanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 494
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 80
- Actualizat
Cum sa citezi
alice drogoreanu. “betelgeuse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-drogoreanu/poezie/1797221/betelgeuseComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Irene
văd că ai nervul tare și intenții declinate spre
scene înclinate în semiîntuneric
da
văd că ai nervul tare și intenții declinate spre
scene înclinate în semiîntuneric
da
0
Domnișoară Alice, acesta este un text asupra căruia trebuie să revii iar și iar pentru că e un labirint. Cel puțin așa îmi lasă mie impresia. Poate fac și o asociere aiuristic cu numele dvs. - o țară a minunilor, o lume de la capătul lumii. Dimineață voi reciti, promit. Vreau doar să vă spun că finalul este ... frustrant, sentimentul pierderii unei chei sau al drumului către casă, că tre tine însuți, e îngrozitor. Dă fiori pe șira spinării. Îmi place că ați exploatat asta.
0
daca la cerebralii ortodocsi, conceptul este strans intre degete, zdrobit in pumn si somat sa-si asude picatura de esenta-emotie,la alice drogoreanu, aparentul poessis inseamna apelul de noapte al emotiilor, punerea lor cu spatele la zid , cat sa-si simta coastele facute una cu plamanii si amenintarea lor cu moartea conceptuala.emotia este tinuta in acea stare de pre-explozie, pana cand insasi explozia devine lipsita de sens, prin omni-cuprindere.de nimic nu-i este mai teama alicei decat de incuierea in concept si inferenta, de aceea emotiile ei sunt lasate sa umble libere prin manej, ca niste fiare neinmblanzibile.alice nu este nici blanda, nici generoasa, lumina ei nu va fi niciodata cea din crin.si tocmai aceasta opozitie structurala intre noi face sa ne intalnim intr-un ceva in care ale ei stau senine , iar ale mele umbla libere si nebune
0
onirism \"controlat\". La Ioan Petcu, de exemplu, \"controlul\" nu se vede, desi exista. Aici este (prea) evident.
0
and find some time to scream
just scream again
așadar extindem domeniul luptei Noemi tu dai și nu fugi eu am ustensile plus cravașă dar unde ar mai fi puterea de le-aș folosi
pe deasupra am spatele ușor descoperit
așadar o cheie pierdută rămâne o cheie pierdută iar una găsită nu folosește la nimic găsitorului
fără recompensă
domnișoara Alexandra
aici toată lumea e bine firește iar noțiunea de casă e ceva complicat
disociază de numele meu particula domnișorească - va fi minunat
just scream again
așadar extindem domeniul luptei Noemi tu dai și nu fugi eu am ustensile plus cravașă dar unde ar mai fi puterea de le-aș folosi
pe deasupra am spatele ușor descoperit
așadar o cheie pierdută rămâne o cheie pierdută iar una găsită nu folosește la nimic găsitorului
fără recompensă
domnișoara Alexandra
aici toată lumea e bine firește iar noțiunea de casă e ceva complicat
disociază de numele meu particula domnișorească - va fi minunat
0
just*
0
Gorun
nu e onirism nicidecum
e luciditate curată
nu e onirism nicidecum
e luciditate curată
0

plăcut: \"grația picioarelor încrucișate în mimica dezamăgirii\", \"nimic nu-i pe lume mai viu ca sângele-n apă\", \"stă pe marginea căzii dă scrumul pe jos\".