Poezie
betelgeuse
depth of field
3 min lectură·
Mediu
sunt mult în urmă
sunt lucrurile cu sânge
o poveste ciudată din care nu aud decât zgomotul
mat precis
sunt foarte în față dar nu vreau
să întorc capul
*
când am ajuns era un corp pe o masă la geam
domnul popescu purta ochelari cineva scria predare primire cu litere rotunde
părea că murise dintr-o dată
eram foarte aproape de momentul ăla care mă lăsa
să urlu
să trag palme
să rânjesc
da’ nimic mă uitam de-a dreptul la gura căscată la căutătura țeapănă
adică era momentul când se face fix ceva anume
când îți sare ceasul în ochi ticăind ora aia ca nu care cumva să o uiți vreodată
să chem mașina să umflu pieile alea în cârcă să le îndes pe banchetă
atunci pantofii mi-au sărit în carne ooo ce drama queen îmi păreau
mă gândesc mă gândesc la grație la grația picioarelor încrucișate în mimica dezamăgirii
ceva dezolant de frumos și demn
la triaj
căzuse mâna o mână moale pe ciment brancardierii asistentele călcau pe ea
a perfect circle o mână mică și un ceas mic
nedescifrabil de feminin
*
curăță acest far fiu al plajei curăță-l
ca pe un prieten
rupe-l de aici fugi
umple cada așează-l în ea
te va umple te va mânji de apă roșie
va da pe afară ca luna
ca luna
picătură cu picătură
căci nimic nu-i pe lume mai viu ca sângele-n apă
*
am nevoie strident de
ce se întâmplă aici
de far am nevoie
(betelgeuse primesc mesaj de la tine sirene claxoane convorbiri telefonice nu de ce? da macarale păsări picături
buletinul de știri unde? buletine pantofi picioare cum? frâne clic clac uși taste tocuri mărgele zăbrele de ce eu ? caractere la costum)
zooom
*
cum cade toamna pe nisip ca o pernă miloasă
cum înmoaie sunetele cum le sufocă
ciudat e să cauți cheia pe care n-ai pierdut-o tu
și să nu ajungi la ea și-ți și vezi mâna o străină
avidă
racourci un film neîntâmplat vreodată dar cumplit de disperat
scormonești de să ți se lungească degetele între timp
*
totul e la fel
tu ești undeva de parcă aș aștepta să mă încalți
știu că e o încoronare într-o îngenunchiere
why would i wanna watch you
proceduri
ceva ce nu-și plânge de milă
*
cel mai tare voiam să cânt la tobe
în mijlocul orașului dacă s-ar putea
oricum
nu văd în jur decât blur
moartea e DOF. stă
pe marginea căzii dă scrumul pe jos
eu am să fac asta
însă nu și fotografia
n-o pot face eu
ascultă-mă
e curat sunetul lemnului
forțos
încercam să-ți spun că știam
că vei fi tu
cum după magnitudinea aparentă sunt
îndrăgostită de
idéea că ești un accent pe e
pe care nu l-am pus eu
încercam să fiu chit în istoria lucrurilor fixe
cred că voiam să spun cum mă încearcă o teribilă spaimă când mă uit prin casele oamenilor
că m-aș întoarce dar
nu mai am cheia
084784
0
plăcut: \"grația picioarelor încrucișate în mimica dezamăgirii\", \"nimic nu-i pe lume mai viu ca sângele-n apă\", \"stă pe marginea căzii dă scrumul pe jos\".