NTNicoleta Tase
Verificat@nicoleta-tase
Bucuresti
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Foarte foarte faina ideea triunghiului bermudelor in care dispar barbatii-avioane, amantii-nave... Usor prea plin textul, prea multe imagini care se poticnesc unele de altele. Cred ca e prea dens. Dar remarc cateva imagini puternice: \"pe coapse și-au făcut mușuroi termitele / care scormone în tine\" \"și mi-ai părut a fi / furnică sau poate omidă / orice altceva\". Aici as fi si incheiat poezia, la orice altceva.
Pe textul:
„Triunghiul bermudelor" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextRegasesc la tine, Ioana, aceeasi sensibilitate deloc edulcorata, autentica si un stil care te caracterizeaza. Stilul Ioana. Acel ceva ce ne scapa, acel ceva de la \"si altele\" ramane intotdeauna un ceva esential despre care nu prea avem incotro, trebuie sa ne prefacem ca nu ne pasa. Incantata.
Pe textul:
„ceva ce ne scapă" de ioana negoescu
0 suflu
ContextFoarte foarte fain surprinsa senzatia din strofa finala, cred insa ca ar fi putut contrasta sau ar fi putut fi generata de ceva mai dur decat batrana de 70 de ani. Sau poate ai fi putut sa o construiesti altfel. Incantata de ideea depersonalizarii din final, foarte reusita.
Pe textul:
„adagio" de Mihai Tița
0 suflu
Contextclau, ti-a iesit perfect. scena e perfecta, rotunda, nu-i lipseste nimic. relativizam doar ideea de poezie. Nu stiu daca aici e poezie. Dar cred ca este unul dintre textele tale (nu stiu cum sa-i zic, ca parca nu e poezie, nici proza, naiba mai stie ce e, pana la urma nu conteaza asa tare incadrarea) cele mai puternice. Clar si de efect. Poate nu ar fi stricat un titlu fain. Si mai cred ca trebuie sa-l incadrezi totusi ca explicit :D
Pe textul:
„***" de Claudiu Tosa
0 suflu
ContextCa poezie nu-mi spune mai nimic, nu vad nimic poetic aici. Nu genereaza in mine nici o emotie estetica de tip liric. Zici tu ca ar fi poezie de dragoste... Dar intr-o incadrare diferita, eu as vedea-o perfecta ca scena dintr-un film. Absolut sclipitoare. Indiferenta mimata a gesturilor ei in toate ipostazele si tacerea sunt foarte foarte bine prinse. Spatele intors cu care iti comunica sec ca au dat-o afara, un fapt printre miile de fapte ale lumii, inutil sa faca cineva din el mai mult decat este in sine.
Foarte bine dozata si bine surprinse detaliile seci, aproape dure, totusi cu multa familiaritate in ele. O scena rotunda, inchisa, perfecta in sine.
Foarte bine dozata si bine surprinse detaliile seci, aproape dure, totusi cu multa familiaritate in ele. O scena rotunda, inchisa, perfecta in sine.
Pe textul:
„***" de Claudiu Tosa
0 suflu
ContextAsta cred ca iti iese cel mai bine, clau, imbinarea la limita sarcasmului, intre sentimentalismul nedisimulat al poeziei de dragoste de tip clasic cu realitatea frusta, care ne trage doua palme de nu ne vedem. Ironia muscatoare si totusi dunga usor melancolica a sufletului feminin. Imaginea cea mai puternica este cea a gandurilor ca farfurii zburatoare, dupa opinia mea. Remarc, desigur, si forma, bine ales si titlul mai ales in contextul formei - aici faci acelasi joc dual intre sentimentalism si aparenta greseala de tip anagrama care desfiinteaza iluzoria intentie initiala.
Singurul care in mintea mea face nota discordanta este subtitlul. Parca duce in trivial mult prea mult ironia muscatoare, dar fina, din cuprinsul poeziei.
Singurul care in mintea mea face nota discordanta este subtitlul. Parca duce in trivial mult prea mult ironia muscatoare, dar fina, din cuprinsul poeziei.
Pe textul:
„white in night's satin" de Claudiu Tosa
0 suflu
ContextFoarte intensa emotia. Desi textul pare ca cere o continuare. Sau lamuriri. Nu am inteles limpede daca nu cumva e vorba de suprapuneri de planuri temporale (copiii deveniti maturi peste timp) sau totul ramane perceptia copiilor.
In orice caz la nivelul sugiestiei, al dramaticului, al gradarii tensiunii este foarte reusit.
Cu ocazia asta - bun venit pe agonia.ro!
In orice caz la nivelul sugiestiei, al dramaticului, al gradarii tensiunii este foarte reusit.
Cu ocazia asta - bun venit pe agonia.ro!
Pe textul:
„albastru de voroneț" de Broscaru Cezar
0 suflu
ContextTragedia acelui \"prea tarziu\" care se arata prea devreme... foarte faina concluzia, dupa cum tot textul cap-coada e foarte bine scris si m-a incantat. Iar dincolo de text, sunt precum copiii mici, astept continuarea, cum asteptam in copilarie epidosul urmator din desenele animate care venea tocmai peste o saptamana si nu dura oricum decat 10 minute. Iarta-mi analogia, in cazul de fata, ca si atunci, nu este curiozitatea legata de \"ce se mai intampla\", ci pur si simplu placerea (estetica aici) de a mai citi proza de calitate si de a vedea cum se contureaza personaje din ce in ce mai complexe.
Pe textul:
„Îmbrățișări pentru Florentina (3)" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextAm citit si prima parte si pe asta a doua cu aceeasi incantare. Ca si duzii fara dude si multe altele. Ai un fel atat de... apartent detasat de a scrie, care totusi are atata umanitate in el incat cred ca indiferent despre ce ai scrie, senzatia este aceeasi, de incantare, ca atunci cand intrezaresti pret de cateva secunde tot ce poate fi mai omenesc in om intr-o persoana pe care o credeai \"de piatra\".
Astept continuarea.
Scrie, Florinel, ai mult, mult talent.
Astept continuarea.
Scrie, Florinel, ai mult, mult talent.
Pe textul:
„Îmbrățișări pentru Florentina (2)" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextN-am stiut daca sa rad sau sa plang. Dar cred ca absurdistanul este una dintre singurele forme autentice in care putem trece zambind prin realitatea asta foarte colturoasa uneori. Cu La Fontenii ei vinovati de soarta cruda a furnicilor metamorfozate in gaini. Fain, Razvan, ma intrebam cand regasesc verva pe care ti-o cunosc deja atat de bine. Se pare ca te mai viziteaza muza uneori.
Traim in plin Absurdistan. Noroc ca ne mai salveaza Shakira din cand in cand si regula radicalului din Gheoghe, niciodata foarte clara.
Traim in plin Absurdistan. Noroc ca ne mai salveaza Shakira din cand in cand si regula radicalului din Gheoghe, niciodata foarte clara.
Pe textul:
„Absurdistan" de Razvan Dragoi
0 suflu
ContextInstantanee parca furate cu un ochi al camerei de fotografiat intr-un oras deasupra caruia zboara avioane imaginare.
Mi-a placut foarte tare ideea din ultima fraza, parchetul laminat care scumpeste locurile din pamant. Faina \"observatie\". Un text bun, plin de miez.
Mi-a placut foarte tare ideea din ultima fraza, parchetul laminat care scumpeste locurile din pamant. Faina \"observatie\". Un text bun, plin de miez.
Pe textul:
„comision 2%" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextText deosebit, o nostalgie rememorata cu o anume detasare care ii confera un soi de noblete nedefinita. Eu nu sunt de acord cu Ioana, pe mine chiar m-a incantat trimiterea nedisimulata la mit, \"și mi-a mai spus că te-ai oprit pe malul unui râu / și-ți piepteni părul bălai și te gândești la mine /numai eu am rămas să mă izbesc cu luntrea de-o stâncă\". Chiar m-am intrebat cumva in legatura cu titlul pana la pasajul respectiv. Cred ca avea nevoie de o asemenea \"justificare\".
Poezie. Ma inclin.
Poezie. Ma inclin.
Pe textul:
„lorelei" de mircea lacatus
0 suflu
ContextMultumesc, Elia, da, ai mare dreptate, poezia este spatiul privilegiat care deschide cred \"starile de gratie\". :)
Pe textul:
„Transparență" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextMultumesc frumos, nu pot decat sa fiu incantata ca ti-a placut, desi cred ca sunt prima care ar avea de comentat una alta despre ce-i lipseste textului. Insa mi-e foarte greu sa ma intorc pe ele o data scrise.
Pe textul:
„Transparență" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextFlorinel, multumesc pentru aprecieri. Ai uneori cate o intuitie asa legata de ceea ce scriu care ma uimeste si pe mine. Imi amintesc si de un alt comentariu al tau la o poezie in care ai simtit acolo cum doare al naibii indiferenta. Si mi-am zis ca uite, daca transpare cat de putin acolo ceea ce ai remarcat tu, inseamna ca scrisul meu \"si-a facut datoria\" si a spus ce avea de spus. Cam asa simt si aici. Multumesc.
Pe textul:
„Nevoia de poveste" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextTot timpul avem senzatia ca e \"unica\", dar ma tem ca nu suntem decat unul ca alte mii de oameni care traiesc relativ aceleasi scenarii. Dar, sigur, pentru fiecare dintre noi povestea se scrie prin unicitatea ei pe care macar o construim, daca nu exista in realitate. Multumesc de popas, Cezara.
Pe textul:
„Nevoia de poveste" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextSuperb. Mi-a amintit de Khayyam si de Olarii lui. Foarte concentrat mesajul si reusit. Felul in care ne marcheaza \"prezenta\" cuiva, irepetabil, ca adancitura inimitabila in fotoliu. Aproape ca imi vine sa ma retrag pe varfuri, sa nu deranjez absenta.
Pe textul:
„arheologia absenței" de ioan albu
0 suflu
ContextIoan, stiu eu daca nu cumva nevoia de poveste chiar e tipic feminina? Bine ca nu scrie ca, Doamne fereste, dupa chiar incep sa cred in povesti :) Multumesc de popas si de aprecieri.
Mihai, multumesc, te mai astept.
Mihai, multumesc, te mai astept.
Pe textul:
„Nevoia de poveste" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextFaina si simpla ideea, m-a incantat. O bijuterie. Mie mi-a placut ideea cireselor furate in san, gestul aproape uitat, al copilariei desculte care fura cirese si le-ascundea in san.
De ne-ar aduce barbatii cirese in loc de saruturi tarzii!
Frumos.
De ne-ar aduce barbatii cirese in loc de saruturi tarzii!
Frumos.
Pe textul:
„să nu iubiți bărbații.." de cezara răducu
0 suflu
ContextSavuros text, plin de naturalete si de o atat de bine cunoscuta ciocnire intre formal, informal si rasul tipic caucazian. Sau poate si asiatic, cine stie.
Recunosc atmosfera, ba recunosc si ceva tipul de intamplare, contextul difera doar, se schimba chipurile si semnaturile.
Fain. Foarte fain. M-a incantat.
Recunosc atmosfera, ba recunosc si ceva tipul de intamplare, contextul difera doar, se schimba chipurile si semnaturile.
Fain. Foarte fain. M-a incantat.
Pe textul:
„Jurnal de birou" de Hanna Segal
0 suflu
Context