Nicoleta Iuhoș

Mi-au zis să nu mă uit în urmă! I-am ascultat. Apoi, multe supoziții m-au condus la o concluzie: Nu există mâine. Azi e zeul căruia mă-nchin, îi jertfesc zâmbetele mele alese, iscusite,

Poate ar mai fi fost multe de spus dar mi-a plăcut ideea de a pune punct. Măcar o dată să plec deși nu era cazul. Să-ntorc spatele, să trântesc ușa (de prea multe ori am închis-o cu

De-ar fi întuneric, aș apărea din ramuri de fum, ascunsă-ntr-un gând, materializată dintr-o dorință aproape uitată... dar ai aprins lumina doream să-ți cuprind trupul ca-n menghină, să te

chiar când rostești Doi parcă golul din trup se umple, brațele nu mai caută disperate atingere, cucul nu-și mai cântă singurătatea. Doi. noi. Tu și eu. printre picuri de

În cea de-a noua zi Dumnezeu a creat bătrânețea. A luat valuri și cute și mult alb și i-a nins pe Eva și pe-Adam. Le-a zis: veți ști ce-i nostalgia, ce-i reumatismul, șarpele vi se va părea

Nu-nțelegeam de ce îmi spui Lolita. Până mi-am zărit oglindirea chipului într-un grăunte stingher de rouă întârziat pe-o petală de trandafir portocaliu. Copilul - femeie: Înmuguresc sânii

Îmi place când mă strângi în brațe cu o singură mână: atunci sunt mai frumoasă decât o rază de lumină. Îți ating genele întunecate de-ntrebări, te trezesc din valuri de visări, pleoapa

Vântul ciufulește plete răzvrătite; în pas, ca-n dans, mă plimb printre pomi în mugur. Îți simt mâinile mângâindu-mi suav, novice, obrazul plâns. Mi-a-ncremenit un zâmbet în ochi. Aud

Urlu de durere. Urlă singurătatea-n mine. Simt dezintegrarea extinzându-se în carne, boboc de trandafir îmi moare-n palme. N-aude nimeni. Ce folos ar fi s-audă cineva? Urlu ca să-mi caut

Te-am invitat in suflet: \"Intră!\". Ai intrat. Te-am găzduit ca pe-o fărâmă din mine. Te iubesc; iubindu-te mă iubesc că te-am primit în mine. Primindu-te, am înflorit. Apoi, speriat, ai

De ce mi-ai dat, Doamne, să sărut o bucată de Soare? Ca să-nțeleg cât de noapte era înainte și după aceea în mine? M-a orbit.

Am aripi și le simt și le zbat și vreau să zbor și nu pot. Nu mai pot. Nu mai știu. Sunt albă. Lumină. Iubire. Visare. Am aripi. Înalță-mă, iubite. Spre zare. Dă-mi lecții de zbor. Tu

Am trup de mort deși pricep prea bine. Am ochi opac și totuși văd. Mă răscolește un fior: Iubirea? (8.01.2001)

Consternată, privesc dansul flăcărilor… Mă dureau amintirile și le-am dat foc. Mi-e mintea incandescentă, am foc în gând… și-acum mi-e dor de tine mai mult decât oricând. Oh! din

Iubirea-i un potir din care sorb (precum sorbeau și zeii din Olimp, ambrozie), sorb cu nesaț lumina vieții, caldă și înfloresc sub blânda ocrotire a visului ce-l cânți tu, din chitară… Mă