Nicolae Popa

...\"Palme lipite\"

Nu cred că l-am stricat. Doar l-am redactat nițel, fiindcă așa îmi recomandau unele comentarii semnate de autori la care țin...

...colegialitate în legătură cu revenirea acestei steluțe roții-vișinii care mă onorează!

silviu viorel păcală,
Textul tău este plin de sănătate. Aici totul e de citit și, deci, de interpeptat.
\"fierăstraie /și nici un cuvânt\" intrigă pe muchie de dinte de ferestrău.


\"bărbații doar primăvara sunt expresivi/și mustesc de adrenalină /apoi dorm\" - semn că vor mai vi necesari în primăvara care, neapărat, va veni.
\"desenele mucegaiului /par continente /frunze de plante necunoscute\" - numai Arghezi a știu să vadă frunze de mucegai, însă le-a zis, în stil franțuzesc, flori.
\"iar mașina asta cu miros de motorină /umbrită de ziduri /prelate prăfuite / păienjeni isihaști /cândva a bântuit fără frâne\" Păienjenii, cred eu, poartă ceva prin casele noastre din ceea ce aduc și sufletele bătrînilor isihaștri. Dacă s-ar întîmpla să nu avem pînze de păianjen prin ungherele încăperilor unde se întîmplă să mai și dormim, cum am mai fi apărați de tot felul de insecte?
Un poem înțelept. Și se pare că înțelepciunea încă mai contează!
Felicitări! Stea de calibrul Planetei Martie (tot ea Luceafărul de dimineață!) care în zilele astea pare deosebit de ochios!

P.S. Planeta Martie întîrzie să apară. E ceva caolo, în ultimul vers: \"a\" sau \"au\"?

...unui început de intrare în ale poeziei:

\"A luat-o în ritm de Radetzky March și acum mă învârte, mă învârte, mai tare, și mai tare încât nu mă mai simt aici. Totul e atât de nou ! Iubesc toamna...\"

Orgoliul e o zgîrietură de care nu scapi dacă nu o ai!

În versurile următoare aș fi redactat precum urmează:

\"ca un futai
într-un gang nenorocit\"
și nu invers.

Memorabilă întorsătură aici:
\"și nu am cum nu mai am cum
să-ți spun
nu te război cu ce iubești\"

Zgîrietri cît mai senzuale, dacă așa ceva e posibil!

Luminița,

Dincolo de [definiții], dincolo de [axiomă], dincolo de [teorema simbiozei], dincolo de
[demon
strație... (găsălniță demnă de invidiat)

\"ea poartă șarpele la vedere
încolăcit în jurul umerilor șal
rece ca brațul tău îngropând șampania nopții
în asfaltul fierbinte...\"

Cît mai multă inspirație în continuare!

Paradoxală rugăciune. Din deznădejde - fericire! Tocmai această idee mi-a și atras atenția. Cred că e ceva aici pentru a cădea în prăpastia cuvintelor, prăpastie care se cheamă Poezie.

\"Astru al deznădejdi,
Dăruește-mi puțină fericire.\"

Apropo, ieșeam ieri dimineața, cam pe la 5.30 din sat și mi s-a arătat un astru neobișnuit de orbitor în lipsa lunii. Mi-am dat seama că e Luceafărul de Dimineață. Tot el - Planeta Martie. Presupun că nu-i prea mare distanța dintre Chișinău și locul unde te bagi tu în \"prăpasteie\". Scoală-te mîine dimineață la ora respectivă și, dacă de-asupra capului tău spre răsărit nu-i înourat, însemnă că dai nas în nas cu Planeta Martie - acum neobișnuit de aproape de pămînt.

Mi-ar plăcea să aflu dacă ai văzut-o sau nu!

Se poate trăi oare mai profund starea de despărțire decît prin aceste versuri?

\"când vreun braț ori vreun pântec străin
îți vor părea la fel
mă vei aduna atunci de pe
drumurile uitării\"

Astrală combinație spre neuitare!

... de fapt, stea învăluită în scuze...
Sper să-mi ierte editorii îndrăzneala de a pune 3 stele într-o singură zi. Adevărat, în ultimele săptămîni eu nu am pus nici una. Astăzi, însă, sunt un pic poate prea sensibil la poezia de calitate. Așa că și pentru Radmila - stea!

Nu pot citi te miri cum așa ceva. Și ce dacă-i un poem impecabil? Ce contează calitatea scrisului? Mesajul e devastator. Nu se stă atîta timp în baie! De data asta ți-ai cam pierdut umorul. Dacă nu cumva mi l-am pierdut eu!

Uite că și în veșmînt post-modern scrisul tău are tot ce-i trebuie ca să devină carte!
Ochi proaspăt în continuare !

Nici nu știu ce să zic despre textele așezate aici în panoramă. Le-am citit de cîteva ori. Mi-ar plăcea să mă pot concentra pe formulări de acest gen:

\"nu mă împac cu fiara cu florile cu apa / din foaie\"

\"prind curaj / îl mototolesc într-un boț de îndoială\" (de-a dreptul superb, cred eu)

\"nu atît convinsă cît suprimată de convingere /mi-am croit limitele în lumea mea mică\" și altele...

Însă între mine și ele se interpun alte formulări, gen:

\"ating umărul dușmanului / se încruntă / după care îmi zîmbește / nu sunt fericită / înclei pe cer o mie de stele...\"
care mă cam debusolează îndepărtîndu-mă de poezie.

Și în genere, pe poezie.ro trebuie să ai răbdare să apari la fel de concentrat(-ă) precum Goian cînd apare mingea între capul lui și plasă. Totul contează! Și asta ca să putem striga cu toții: Gooooooooooooooooouuuuuoooolllll!

...des-cîntec. Superb titlu!

De ce stea? Confesiunea întrece simțul măsurii. Deci, avem de a face chiar cu o confesiune.
„apoi ți-au intrat / degetele / în mine”

Poemul se dezbracă de ifose gelatinoase. Deci, e chiar un poem care comunică:
„ți-ai deschis inima / ca o vulvă și mi-ai spus / linge!”

Imaginarul se întrece pe sine: pune în prim plan imagini:
„ai luat dinții și ai făcut un fierăstrău / ți-ai deschis oasele / și mi-ai vândut
mersul / în genunchi” (mă iertați: genial!)

Ideea de cursivitate întru susținerea ideii curge pe așezate:
„ amintirile tale / de-cofeinizate de orice compasiune / fie cât de mică
un degetar expres / sau un ceai / cu oase de pește”

Stea!

Nu zău! rezu-mă-te la versul care conține respectivul schimb vestimentar printre cei unciși \"într-un schimb de focuri\"...

Părerea mea!

Stau și mă chinuiesc încercînd să formulez un comm care să justifice o steluță. N-am mai făcut așa ceva de cîteva săptămîni. Însă m-am ciocnit și eu, ca și Mădălina, de final. Adevăratul final, cred eu, stă acolo unde-i \"schimb de focuri și schimb de chiloți\". Vezi tu...

Admirație cu \"parfum la plămâni\", vorba vine!

Nemaipomenită înlănțuire:

\"...mă încolăcești piton
gura ți-e plină de sâni ochii de maci
îmi strângi vulcanii la piept
ard de vie biblie
în piele\"

Felicitări!

Aici nu mai ești atît de sentimental-patetică (precum în prima strofă) și îmi face plăcere să mă iau după capul tău:

\"orele cresc halucinant
și se rostogolesc dinspre mâine spre ieri
ca într-o lume pe dos...

nu pot să te mai strig
simt că liniștea mi-a săpat în suflet
zâmbetul tău obosit\"

Emoționantă rostogolire!

Gabriela,
Mă gîndesc dacă nu era mai bine să fi postat aparte această secvență :

\"tipsy stă pe masuța din sufragerie
se uită fix la mine
am o pisică deșteaptă
acum câteva seri încerca să prindă
visele mele făcute ghem pe sub canapea\"

E un poem care merită a fi citit separat. Teamă mi-i că aici, în contextul celorlalte imagini, ar putea trece aproape neobservat.

Multă inspirație în continuare!

Viziuni peste4 care nu pot trece fără a lăsa un semn:

\"cînd femeile se sparg în mii de voci
în patul călăului

feline amăgite
de carnea tare de cal
cu limbă de cîine\"

Și dacă tot suntem aici într-un atelier de poezie, îmi permit să redactez
\"meschină inocență
prin care neghiobia
își devorează propriile sunete\"
astfel:
\"meschina inocență
își devorează propriile sunete\"

E doar o părere, firește. Bun poemul! Voi mai trece pe aici!

eu cred că poemul acesta ritmat \"pe șleu\" ar trebui să înceapă de aici:

\"Din inimă să-mi dai
bolovan de scai...
ș.a.m.d.\"

pînă la:
\"Chiar dacă e de scai
smulge-o să mi-o dai...\"

Asta dacă nu cumva sunt prea grav în felul meu de-a interpreta văzutele și nevăzutele.