Poezie
Evadarea
2 min lectură·
Mediu
Evadarea
Multă vreme ți-ai pescuit tihna cu o plasă de păienjeniș,
în bezna odăii despicată de razele lunii ți-ai rezemat brațele de geam,
culcîndu-i rotunjimea în palme.
Strigarea amurgului s-a pierdut sub pânza neagră a nopții.
Sub geana copacilor, înveșnicind valurile cu muzica sufletului
în setea de a cânta, te-ai hrănit cu natura, cu fluxul temperat al liniștii
răpit de un singur dor - haosul din oameni -
pe care, trecându-l prin tine, l-ai transformat în liniște.
Dar când sârma ghimpată nu mai încape sub cer,
întinzi mâna spre clanță.
Mirosul dulce de aer te scoate din casă.
Noaptea îți umple plămînii cu parabola
văzduhului fericit.
Ajungi acolo în mijlocul libertății.
Treci pe sub punte fără să o atingi.
Aura ta e lipită de corola fericită a lumii.
Îmbolnăvit de frumusețe, stai sub dușul rece al ploii
neîmpăcându-te cu fiara, cu florile cu apa din cuvinte.
Te înghesui în strâmtoarea interioară
Vrei să-ți dezbraci încheieturile de ea.
Îți strîngi ochii înfrățindu-ți gîndul
neînfrățit cu sine însuși
străfulgerat de imagini efemere.
Lipești pe cer o mie de stele
și încă mai speri.
Bătrânul
Bătrânul cu plete albe și chip senin
se oprește sub un măr înflorit.
Deasupra-i ninge
cu flori.
Somnolent își freacă ochii
și răvășit de inefabila clipă
tace,
de parcă ți-ar căuta sufletul în semeni.
Îl cuprinde un dor nefiresc de ei,
iar oamenii rece și nepăsător trec pe alături,
închiși în sine,
își duc valizele grele,
valizele ușoare.
la capătul drumului se pierd.
Bătrînul zâmbește,
iar petalele albe își continuă zborul
într-un joc de vibrații spiralate.
Floarea sufletului
scoica de aur
a sinelui dezgolit
e inima mea
Sfera
sunt o ființă protejată de intemperiile vieții
ochii mei nu-și amintesc acum decât drumul
casă - colegiu - alimentară - casă
și încă câteva locuri rezervate pentru weekend
uneori am impresia că trăiesc într-un circuit banal
și asta numai atunci când nu mă dăruiesc întru totul momentului
nu atât convinsă cât suprimată de convingere
mi-am croit limitele în lumea mea mică
rece în fața riscurilor care nu-și merită efortul
și refuzînd să mă arunc în cercurile de foc
din mijlocul ritualului
am uitat, cercurile nu au colțuri
cunosc în fiecare zi mici bucurii sau tristeți
plăceri și neplăceri
ele se țin de mână și nu mă lasă niciodată singură
în lumea mea care este într-atît de mică
cît să mă pot învîrti liber în ea
074.672
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ecaterina Ștefan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 395
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 66
- Actualizat
Cum sa citezi
Ecaterina Ștefan. “Evadarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/1744090/evadareaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘOctavian,
mulțumesc pentru răbdarea de a citi aceste poeme separate și cuvintele calde pe care le-ai lăsat aici. banalitate mă definește - mă salvează doar arta cu tot ce cuprinde și iubirea.
Ecaterina
mulțumesc pentru răbdarea de a citi aceste poeme separate și cuvintele calde pe care le-ai lăsat aici. banalitate mă definește - mă salvează doar arta cu tot ce cuprinde și iubirea.
Ecaterina
0
NPNici nu știu ce să zic despre textele așezate aici în panoramă. Le-am citit de cîteva ori. Mi-ar plăcea să mă pot concentra pe formulări de acest gen:
\"nu mă împac cu fiara cu florile cu apa / din foaie\"
\"prind curaj / îl mototolesc într-un boț de îndoială\" (de-a dreptul superb, cred eu)
\"nu atît convinsă cît suprimată de convingere /mi-am croit limitele în lumea mea mică\" și altele...
Însă între mine și ele se interpun alte formulări, gen:
\"ating umărul dușmanului / se încruntă / după care îmi zîmbește / nu sunt fericită / înclei pe cer o mie de stele...\"
care mă cam debusolează îndepărtîndu-mă de poezie.
Și în genere, pe poezie.ro trebuie să ai răbdare să apari la fel de concentrat(-ă) precum Goian cînd apare mingea între capul lui și plasă. Totul contează! Și asta ca să putem striga cu toții: Gooooooooooooooooouuuuuoooolllll!
\"nu mă împac cu fiara cu florile cu apa / din foaie\"
\"prind curaj / îl mototolesc într-un boț de îndoială\" (de-a dreptul superb, cred eu)
\"nu atît convinsă cît suprimată de convingere /mi-am croit limitele în lumea mea mică\" și altele...
Însă între mine și ele se interpun alte formulări, gen:
\"ating umărul dușmanului / se încruntă / după care îmi zîmbește / nu sunt fericită / înclei pe cer o mie de stele...\"
care mă cam debusolează îndepărtîndu-mă de poezie.
Și în genere, pe poezie.ro trebuie să ai răbdare să apari la fel de concentrat(-ă) precum Goian cînd apare mingea între capul lui și plasă. Totul contează! Și asta ca să putem striga cu toții: Gooooooooooooooooouuuuuoooolllll!
0
EȘîntradevăr e greu să așezi cuvintele în așa fel încît să fie de nedezlipit, fără minusuri, surplusuri sau formulări debusolate. e clar ca ție-ți reușrște mai bine sa le combini caci ai acea \"ampretă a vieții\", condeiul fermecat și talentul...
o să încerc să mă concentrez pe limbajul poetic, să punctez măcar în poezie dacă nu în fotbal. mă voi strădui să trec examenul de încredere cu brio. mulțam de trecere și sfat.
Ecaterina
o să încerc să mă concentrez pe limbajul poetic, să punctez măcar în poezie dacă nu în fotbal. mă voi strădui să trec examenul de încredere cu brio. mulțam de trecere și sfat.
Ecaterina
0
EȘreușește și amprentă.
0
ȘRInteresant,
un text bun, puțin cam lung dar are un mesaj interesant.
,,bătrînul cu plete albe și chip senin
se oprește sub un măr înflorit
deasupra-i ninge
cu flori,,
o parte care mi-a plăcut mai mult.
Romeo
0
EȘsunt poeziile cu care am început, scrise prin 2006-2007. aici s-au păstrat niște trăiri f puternice pentru mine. mulțumesc.
0
și asta numai atunci cînd nu mă dăruiesc întru totul momentului\".Deocamdata incerc sa imi dau seama daca versurile sunt scrise de o persoana pe care doar dragostea ce-o traieste o scoate din banal, sau de o persoana care vede in banal, in cotidian, cel mai propice teren pentru florile sufletului, razele de lumina, iubirea... Succese si fericire.