Poezie
cofii_tii_mii
2 min lectură·
Mediu
ai stat 29 de ani pe
fundul unei sticle de vin
până să te descopăr
în gâtul uscat
ai curs în mine
mai întâi o respirație
de martie rece
un parfum la plămâni
apoi ți-au intrat
degetele
în mine
supurai în mine
unt de feromoni
și fetească
apoi ai început să rânjești
ți-ai deschis inima
ca o vulvă și mi-ai spus
linge!
totul a fost scurt
o aglutinare fermă
șerpească
în care
limba
un vierme râios
m-a tras după ea
în receptacolul putrezit
al iubirii
acolo
unde foștii tăi iubiți se ușurau beți
semiadormiți de dorința ta de răzbunare
trași în țeapă
asasinați cu fiecare
din fiecare tăcere
ai luat dinții și ai făcut un fierăstrău
ți-ai deschis oasele
și mi-ai vândut
mersul
în genunchi
florile au mirosit pentru o clipă
fără final
a căcat
ți-am simțit aroma de medee înveninată
gustul de zaț putrezit
amintirile tale
de-cofeinizate de orice compasiune
fie cât de mică
un degetar expres
sau un ceai
cu oase de pește
aș fi vrut orice
care să semene
cu o cleopatră expirată
sau un rambo ep.78
sau john lee hooker
ultimul album nr. 326
sau al zecelea
disc post mortem
al unui rapper ucis într-un schimb
de focuri
de ce nu
într-un schimb de chiloți
0134354
0

restul textului nu face decât să accentueze ceea ce cred că s-a spus, mai bine, mai nonșalant în acea primă parte, iar finalul pierde mult din vervă.