Poezie

Noroc stelar

1 min lectură·16 septembrie 2007

Mediu

Apare steaua mea pe cer

Privește in neant

Și speră

Că privirea de foc

I se va opri

Asupra unei ființe fericite.

Și se rotește,

Se tot uită

Și nu ne vede.

Noi nu suntem fericiți

Nu vede nimic

Care seamănă a fericire

Se-ntoarce în drumul stelar.

Astru al deznădejdi,

Dăruește-mi puțină fericire.

012.675

Despre aceasta lucrare

Autor: MIHAILA VIRGIL
Tip: Poezie
Cuvinte: 53
Citire: 1 min
Versuri: 15
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

MIHAILA VIRGIL. “ Noroc stelar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaila-virgil/poezie/1744252/noroc-stelar

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

NP Nicolae Popa✓16 sept. 2007

Paradoxală rugăciune. Din deznădejde - fericire! Tocmai această idee mi-a și atras atenția. Cred că e ceva aici pentru a cădea în prăpastia cuvintelor, prăpastie care se cheamă Poezie.

\"Astru al deznădejdi,
Dăruește-mi puțină fericire.\"

Apropo, ieșeam ieri dimineața, cam pe la 5.30 din sat și mi s-a arătat un astru neobișnuit de orbitor în lipsa lunii. Mi-am dat seama că e Luceafărul de Dimineață. Tot el - Planeta Martie. Presupun că nu-i prea mare distanța dintre Chișinău și locul unde te bagi tu în \"prăpasteie\". Scoală-te mîine dimineață la ora respectivă și, dacă de-asupra capului tău spre răsărit nu-i înourat, însemnă că dai nas în nas cu Planeta Martie - acum neobișnuit de aproape de pămînt.

Mi-ar plăcea să aflu dacă ai văzut-o sau nu!