NPNicolae Popa
Verificat@nicolae-popa
Buda, Chisinau
„Puterea cuvantului”
Biografie în formare. M-am născut undeva unde ar fi o crimă să nu scriu și, cu atît mai rău, să scriu prost... sau mai prost decît se obișnuiește în general! Așadar, născut la Buda, r-nul Călărași, fostul județ Lăpușna, Basarabia & RSSM @ R. Moldova, chiar pe 13 februarie 1959…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Îmi place suflul rece venit dinspre o realitate înzepezită, descrisă în filigran. Cred însă că e un cuvînt în plus aici, ca să nu-i zic \"străin\". Mai precis nămeții să rămînă ai nămeților! Nămeții să rămînă nămeți! Vorba e că îmi sună a atificiu \"de speranță\"! Doar asta mă deranjează!
În rest, felicitări!
În rest, felicitări!
Pe textul:
„poezie. cu ochi de felină" de Cornel Ghica
0 suflu
ContextDa, ai dreptate. Și e bine că măcar din cînd în cînd ni se atrage atenția! Recunosc, uneori reacționz prea emotiv la anumite poezii și-mi scapă aspectul analitic - mai precis, îmi scapă limbajul critico-literar.
Cu prietenie - dacă-mi dai voie! - Nic Pop
Cu prietenie - dacă-mi dai voie! - Nic Pop
Pe textul:
„Întunecare" de Zoicas Cristian
0 suflu
ContextNimic în plus aici! Nimic de neînțeles pentru antenele ce mă ajută să receptez poezia...
\"Doar întuneric rece
Va mai trece prin venele mele
Și numai cenușa amară
Îmi va mai sta sub căpătâi\"...
Un poem peste care nu poți trece fără să-l re-citești, după care începe adevărata plăcere a lecturii și, respectiv, procesul unei tot mai galopante savurări...
\"Mă voi hrăni doar cu piroane
Din mâinile răstigniților
Voi dezgropa toți poetii
Pentru a pune-n locul lor
Toți câinii degerați în iarnă\"
Uneori poemele/textele se descompun, nu știu cum, în ele însele pentru a ne cuceri pe noi, cei din afară!
\"Doar întuneric rece
Va mai trece prin venele mele
Și numai cenușa amară
Îmi va mai sta sub căpătâi\"...
Un poem peste care nu poți trece fără să-l re-citești, după care începe adevărata plăcere a lecturii și, respectiv, procesul unei tot mai galopante savurări...
\"Mă voi hrăni doar cu piroane
Din mâinile răstigniților
Voi dezgropa toți poetii
Pentru a pune-n locul lor
Toți câinii degerați în iarnă\"
Uneori poemele/textele se descompun, nu știu cum, în ele însele pentru a ne cuceri pe noi, cei din afară!
Pe textul:
„Întunecare" de Zoicas Cristian
0 suflu
ContextFirește, ultimul vers îmi repugnă. Poate doar pentru că mi se pare inadecvat, voit forțat, față de curgerea, (abruptă și ea, ce-i drept, a versurilor de mai sus). Cred că e o „neînțelegere” între primele două versuri:
„Am în mine sângele acesta / care nu vrea să se liniștească”: or, nu e posibil ca ceea ce „e împuțit” în ultimul vers să nu-și poată afla loc în primele, reieșind din legile biologice care ne spun că tot ce e împuțit e... baltă, nesimțire, hoit... Pe scurt ceva nesimțit! Înțeleg, miza aici se pune pe paradox. Dar paradoxul, părerea mea, nu ține!
Dumnezeule, dar restul poemului îmi place Foarte mult!
Aprecieri!
„Am în mine sângele acesta / care nu vrea să se liniștească”: or, nu e posibil ca ceea ce „e împuțit” în ultimul vers să nu-și poată afla loc în primele, reieșind din legile biologice care ne spun că tot ce e împuțit e... baltă, nesimțire, hoit... Pe scurt ceva nesimțit! Înțeleg, miza aici se pune pe paradox. Dar paradoxul, părerea mea, nu ține!
Dumnezeule, dar restul poemului îmi place Foarte mult!
Aprecieri!
Pe textul:
„Phoenix într-un ev crud" de Zoicas Cristian
0 suflu
ContextImaginație și consicutivitate semantică, discernămînt în ale expresivității... O poveste care mi-a trecut prin fața ochilor ca un film de animație pentru maturi și înțelepți! Luminița, ceva aici te scoate din textele tale obișnuite!
Și ce uluitor de plăcut e să citesc în limba română așa ceva:
\"nu înțelegea că are inima prea mică
în comparație cu ciocul
și sângele la fel de rece
ca cel al unei reptile târâtoare\"
Nu pun steluță numai dat fiindcă ultima steluță a ta e de la mine și, mă rog, să nu se considere a fi un abuz!
Deși, aș tot abuza cu ocazia unor asemenea poeme.
În schimb, \"adevărul despre pterodactil\" îl și pun în cutiuța mea, personală?, cu texte antologice.
Salutări tuturor a lor noștri \"în cretacic\"!, prin creatic!
Și ce uluitor de plăcut e să citesc în limba română așa ceva:
\"nu înțelegea că are inima prea mică
în comparație cu ciocul
și sângele la fel de rece
ca cel al unei reptile târâtoare\"
Nu pun steluță numai dat fiindcă ultima steluță a ta e de la mine și, mă rog, să nu se considere a fi un abuz!
Deși, aș tot abuza cu ocazia unor asemenea poeme.
În schimb, \"adevărul despre pterodactil\" îl și pun în cutiuța mea, personală?, cu texte antologice.
Salutări tuturor a lor noștri \"în cretacic\"!, prin creatic!
Pe textul:
„Rara avis. Adevărul despre pterodactil" de Luminita Suse
0 suflu
Context\"ne-am dat seama cât era de frig.\"
\"dar s-a făcut repede cald,\"
\"gelu a înghițit-o întreagă pe Binoche,
iar noi, ceilalți, am băut ceai cu aromă de mentă și am pus alt film.\"
\"dar s-a făcut repede cald,\"
\"gelu a înghițit-o întreagă pe Binoche,
iar noi, ceilalți, am băut ceai cu aromă de mentă și am pus alt film.\"
Pe textul:
„aisle" de masha djinn (nepoata)
0 suflu
ContextValentin,
Nici nu aveai cum să vezi! E vorba doar de o \"demonstrație\" a mea pe care am făcut-o în cazul cîtorva comentarii, demonstrîndu-le autorilor că poemele lor pot fi citite și de jos în sus. De exeplu, în cazul acestui sonet:
a se deschide:
http://www.agonia.net/index.php/poetry/1757611/index.html
Am mai demonstrat și în cazul unui text în proză și încă în alte cîteva cazuri...
Firește, ca text aparte, text de autor, al tău e primul pe care îl citesc într-o asemenea \"oglindire\"! Felicitări
Calde strîngeri de mînă!
Nici nu aveai cum să vezi! E vorba doar de o \"demonstrație\" a mea pe care am făcut-o în cazul cîtorva comentarii, demonstrîndu-le autorilor că poemele lor pot fi citite și de jos în sus. De exeplu, în cazul acestui sonet:
a se deschide:
http://www.agonia.net/index.php/poetry/1757611/index.html
Am mai demonstrat și în cazul unui text în proză și încă în alte cîteva cazuri...
Firește, ca text aparte, text de autor, al tău e primul pe care îl citesc într-o asemenea \"oglindire\"! Felicitări
Calde strîngeri de mînă!
Pe textul:
„poem în oglinda sufletului" de valentin varan
0 suflu
ContextSilvia,
Felicitări pentru această mini-trilogie. Aici scrisul tău e așezat, parcă, în altă albie și curge , parcă, ceva mai calm. Se întrevăt și cîteva fire linii de subiect care se completează gata să pornească la vale un fluviu. Partea a treia mi-a plăcut cel mai mult.
A, și aceste versuri:
„unele inimi sunt crestate pentru totdeauna
pământul e crestat cu desăvârșire de unele râuri
unele pietre se urcă la cer
unele umbre ne cad în cap
de plumb
de plumb”
De fapt, înainte să postez acest comentariu am recitit cu și mai multă atenție „mini-trilogia”:
„în orașul meu toate casele au rămas fără acoperiș
mă uit în oglindă ce priveliște noaptea fugărește lalele negre pe cer
formez un număr de telefon
care nu e al tău
care nu e al tău”
Ce captivant! Stea!
Felicitări pentru această mini-trilogie. Aici scrisul tău e așezat, parcă, în altă albie și curge , parcă, ceva mai calm. Se întrevăt și cîteva fire linii de subiect care se completează gata să pornească la vale un fluviu. Partea a treia mi-a plăcut cel mai mult.
A, și aceste versuri:
„unele inimi sunt crestate pentru totdeauna
pământul e crestat cu desăvârșire de unele râuri
unele pietre se urcă la cer
unele umbre ne cad în cap
de plumb
de plumb”
De fapt, înainte să postez acest comentariu am recitit cu și mai multă atenție „mini-trilogia”:
„în orașul meu toate casele au rămas fără acoperiș
mă uit în oglindă ce priveliște noaptea fugărește lalele negre pe cer
formez un număr de telefon
care nu e al tău
care nu e al tău”
Ce captivant! Stea!
Pe textul:
„unele pietre urcă la cer " de silvia caloianu
0 suflu
ContextCe sonor, impresioant și memorabil nume de poet:
valentin varan. Poemul e și el pe măsură.
Personal, poemelor de genul acesta le zic poeme-oglinzi! Sau poeme pe oglindă. Le-am și demonstrat cîtorva autori aici, pe site-ul nostru, că poemele lor pot fi citite și inver, oarecum ca și cum ar fi așezate o oglindă orizontală.
Minunea e că acest poem e mai bun în partea a doua!
Felicitări! Aștept și alte buzarării!
valentin varan. Poemul e și el pe măsură.
Personal, poemelor de genul acesta le zic poeme-oglinzi! Sau poeme pe oglindă. Le-am și demonstrat cîtorva autori aici, pe site-ul nostru, că poemele lor pot fi citite și inver, oarecum ca și cum ar fi așezate o oglindă orizontală.
Minunea e că acest poem e mai bun în partea a doua!
Felicitări! Aștept și alte buzarării!
Pe textul:
„poem în oglinda sufletului" de valentin varan
0 suflu
Contextigor,
Părerea me e că pui exagerat de mult din tine în... tine. Poezia mult prea personalizată are efect invers: trezește neîncredere în personalitate. Sigur, imaginația ta e foarte bogată și, am impresia, poți fabula la nesfîrșit... E nevoie, totuși, de anumite limpeziri. Ultima strofă mi-a plăcut cel mai mult. Ai fi putut să o trimiți și ca poezie aparte. Aici ești și ironic și puțin mai detașat...
Zăpadă cît mai curată pe la Orhei! Că pe la noi pe la Chișinău de-amu s-o murdărit cu totul!
Părerea me e că pui exagerat de mult din tine în... tine. Poezia mult prea personalizată are efect invers: trezește neîncredere în personalitate. Sigur, imaginația ta e foarte bogată și, am impresia, poți fabula la nesfîrșit... E nevoie, totuși, de anumite limpeziri. Ultima strofă mi-a plăcut cel mai mult. Ai fi putut să o trimiți și ca poezie aparte. Aici ești și ironic și puțin mai detașat...
Zăpadă cît mai curată pe la Orhei! Că pe la noi pe la Chișinău de-amu s-o murdărit cu totul!
Pe textul:
„eternul vis" de copacean igor
De îmbunătățit0 suflu
ContextAle,
Dacă ești curioasă, îți spun că cel mai mult îmi place textul tău în aceste două secvențe:
\"tentacul umed de poftă în gâtul meu.
ar vrea să se-ntindă până-n stomac bănuiesc, își impinge sufletul
pe gura mea, cu forță de menghine sunt strânsă între el și restul\"
\"trebuie să-l văd pentru a calcula minuțios coordonatele poziției
“departe de el”.
Aici e profunzime și sentiment, stil și originalitate.
Totodată nu sună bine \"personalităților lui\" Și chiar e sintagmă confuză. Poate pui \"personalității sale\", sau \"personalităților din jurul lui. Mă rog, e doar o părere!
Dacă ești curioasă, îți spun că cel mai mult îmi place textul tău în aceste două secvențe:
\"tentacul umed de poftă în gâtul meu.
ar vrea să se-ntindă până-n stomac bănuiesc, își impinge sufletul
pe gura mea, cu forță de menghine sunt strânsă între el și restul\"
\"trebuie să-l văd pentru a calcula minuțios coordonatele poziției
“departe de el”.
Aici e profunzime și sentiment, stil și originalitate.
Totodată nu sună bine \"personalităților lui\" Și chiar e sintagmă confuză. Poate pui \"personalității sale\", sau \"personalităților din jurul lui. Mă rog, e doar o părere!
Pe textul:
„El și personalitățile lui" de Ale Maiorean
0 suflu
ContextDupă ce am postat comentariul, am descoperit că ai modificat textul. Ce să zic? Eu am spus ce am avut de spus...
Inspirație!
Inspirație!
Pe textul:
„înțeleptul și femeia" de cezara răducu
0 suflu
ContextE o combinație bizară de tandrețe (el:\"nu-i nimic, draga mea, /vom învăța să comunicăm în gând\") și luciditate, aproape academică („declarație. e mai tânăr decât mine / cu câteva vicii”). Însă am luat mai aproape de inimă aceste trei versuri:
„certitudine. abia acum știu
că poezia poate fi
păcatul sublim al femeii”
Sublim!
Și încă ceva, regret că Nora Iuga (apropo despre motto-ul foarte potrivit) nu a luat recent Marele Premiu Eminescu! Poemele Norii Iuga în ultimii zece ani au re-activizat procesul poetic, pe cînd poemele lui Mircea Dinescu, laureatul, cu tot respectul ( a acceptat să transformăm o conversație într-un interviu), deja s-au clasicizat și aparțin deceniilor literare în care au fost scrise, adevărat novatoare pe atunci.
Dar să revin la textul tău. Citește-l mai de la distanță. Poate renunți la ultimele două versuri. Se pare că sunt cam explicative, în condițiile în care nu e nimic de explicat și de justificat după:
„cuvintele noastre s-au născut în aceeași zi
și e de ajuns”
Superb!
„certitudine. abia acum știu
că poezia poate fi
păcatul sublim al femeii”
Sublim!
Și încă ceva, regret că Nora Iuga (apropo despre motto-ul foarte potrivit) nu a luat recent Marele Premiu Eminescu! Poemele Norii Iuga în ultimii zece ani au re-activizat procesul poetic, pe cînd poemele lui Mircea Dinescu, laureatul, cu tot respectul ( a acceptat să transformăm o conversație într-un interviu), deja s-au clasicizat și aparțin deceniilor literare în care au fost scrise, adevărat novatoare pe atunci.
Dar să revin la textul tău. Citește-l mai de la distanță. Poate renunți la ultimele două versuri. Se pare că sunt cam explicative, în condițiile în care nu e nimic de explicat și de justificat după:
„cuvintele noastre s-au născut în aceeași zi
și e de ajuns”
Superb!
Pe textul:
„înțeleptul și femeia" de cezara răducu
0 suflu
ContextLaura,
Foarte vii, foarte captivante primele trei strofe. Meritau o continuare pe măsură. Sau poate nici un fel de continuare. Mai ales că titlul li se potrivește, totul ținînd de chestii aluzive și sugestive. Deșii, poate nu am eu suficientă putere de concentrare pentru ultima strofă...
Sigur, te mai citesc!
Foarte vii, foarte captivante primele trei strofe. Meritau o continuare pe măsură. Sau poate nici un fel de continuare. Mai ales că titlul li se potrivește, totul ținînd de chestii aluzive și sugestive. Deșii, poate nu am eu suficientă putere de concentrare pentru ultima strofă...
Sigur, te mai citesc!
Pe textul:
„Lustruind pahare de unică folosință" de Laura Șoltuzu
0 suflu
Context...ai dreptate. Am și modificat. Mulțumesc pentru o lectură atît de atentă!
Pe textul:
„trăim pentru a ne despărți" de Nicolae Popa
0 suflu
ContextAm citit cu atenție comentariile voastre. Însă le-am descoperit după ce am mai făcut niște modificări - destul de importante, cred eu, și, sper,definitive. Vă mulțumesc. Și mă bucur să ne tot citim, să ne tot comentăm!
Pe textul:
„trăim pentru a ne despărți" de Nicolae Popa
0 suflu
ContextDe-acord cu Dana: tu-ul cela deranjează. Totodată, mi-ar plăcea \"de frunți\", nu \"în frunți\"! Doar atît! În rest, cred că e un poem ce anunță un nume! Pe cuvînt! Cineva care poate scrie așa ceva:
\"tu te arcuiești în tine
și-ți fixezi urechea peste inimă
să nu pierzi un sunet din zgomotul rotunjirii ce se petrece
înăuntru
da, ascute-ți auzul
pentru tălpile ce bufnesc sugrumate dedesubt
pentru loviturile de pumni dincolo de ușile concave\"
...e cineva!
O iarnă cu zăpezi cît mai curate în continuare!
\"tu te arcuiești în tine
și-ți fixezi urechea peste inimă
să nu pierzi un sunet din zgomotul rotunjirii ce se petrece
înăuntru
da, ascute-ți auzul
pentru tălpile ce bufnesc sugrumate dedesubt
pentru loviturile de pumni dincolo de ușile concave\"
...e cineva!
O iarnă cu zăpezi cît mai curate în continuare!
Pe textul:
„Încheiere peste roșu II" de Irina Monica Bazon
0 suflu
ContextUn text abrupt. F. captivant. Încărcat de sensuri. Bine scris. Bine articulat! pe scurt, savuros! Un deliciu la ospățul lecturii!
Pe textul:
„fără nume între spații" de Teodor Dume
0 suflu
ContextRamona,
Mulțam pentru trecere. Și, apropo, despre ancorare! Ancora noastră este chiar realitatea! E-he, dacă n-ar exista ea! Dacă nu ne-ar trage ea la pămînt, pe unde-am fi acum!...
Inspirație divină în continuare!
Mulțam pentru trecere. Și, apropo, despre ancorare! Ancora noastră este chiar realitatea! E-he, dacă n-ar exista ea! Dacă nu ne-ar trage ea la pămînt, pe unde-am fi acum!...
Inspirație divină în continuare!
Pe textul:
„și veselia abia începe" de Nicolae Popa
Recomandat0 suflu
Context...să citesc și celelalte texte care veneau în continuarea acestuia. Aveai și un comm acolo. Aprecierile mele se suprapun cu acel comm. Cred și eu că acest poem al tău e deosebit de bun!
\"suntem în ianuarie
nopțile sunt din ce în ce mai scurte
și nu îmi ajunge întunericul\"
uneori în poezie totul e atît de simplu ca să de simți om al poeziei!
Totul în acest poem al tău \"de vineri\" e antologic.
\"motive lichefiate în lapoviță
zmeul zmeilor absent
eu, Ană zidită în turn de crini
până la brumă\"
Stea!
\"suntem în ianuarie
nopțile sunt din ce în ce mai scurte
și nu îmi ajunge întunericul\"
uneori în poezie totul e atît de simplu ca să de simți om al poeziei!
Totul în acest poem al tău \"de vineri\" e antologic.
\"motive lichefiate în lapoviță
zmeul zmeilor absent
eu, Ană zidită în turn de crini
până la brumă\"
Stea!
Pe textul:
„Misandrie albastră. Ana celor o mie de crini" de Luminita Suse
0 suflu
Context