trăim pentru a ne despărți

...și valoare într-o exprimare simplă. Place textul cu întregul lui, stările curg...\"cineva îmi umple gura cu zăpadă și vrea să mă sărute rece\"
Frumos! Mi-a făcut plăcere și- o să revin pentru că vă citesc de ceva timp și-mi place ce se întâmplă în pagina d-voastră.Textele sunt sobre, au o conduită anume și inspiră învățăminte
Cu sinceritate,
Teodor Dume,

Am citit poezia acum câteva ore, timp în care m-am gândit la formula repetitivă folosită. Și acum când revin să comentez văd că ai făcut mici schimbări cosmetice, parcă ai adăugat și două versuri, poate greșesc aici. Sigur a dispărut repetiția din primele versuri, bună decizie! Ai lăsat repetițiile esențiale, “cineva”, “argint viu”, “aricioaca” etc. Acum se înțelege mai bine și se leagă cu finalul. Totuși aș mai lucra foarte puțin la formulare și așezare a versurilor sub aspect vizual în strofa a doua. Cred că acea capitalizare a substantivului „Cineva” este accidentală, Word-ul face astfel de schimbări automate după punct. Nu sunt prea încântată de „te-aș face numai argint viu” din “dacă te-aș îmbrățișa/ te-aș face numai argint viu din cap pînă-n picioare” Nu se poate formula altfel? După ce am citit aceste versuri am gândit imediat “a otrăvit-o din cap până în picioare” știind că mercurul e toxic în anumite cantități. Abia în strofa finală am înțeles că idea era a pierderii prin risipire, a trecerii fără urme. Apoi aș vrea să remarc și alte elemente ale tehnicii folosite, pe lângă repetiție înlănțuită logic, și-anume o contemplare până la renunțare, aproape de resemnare în această relatare afectivă. Unde este revolta și riposta? Pare că totul e bătut în cuie de stele, inevitabil, un maktub acceptat cu ochii coborâți.
Mă grăbesc să apăs pe Trimite! sperând că nu voi pierde comentariul și de astă dată.

Am citit cu atenție comentariile voastre. Însă le-am descoperit după ce am mai făcut niște modificări - destul de importante, cred eu, și, sper,definitive. Vă mulțumesc. Și mă bucur să ne tot citim, să ne tot comentăm!

Aaaaah, acum ai adăugat sensuri noi, ai închis poezia, e circulară, se leagă de auritul din versul 2. Bun și așa. Dar, tot mi se pare că ai o mulțime de cuvinte în plus. Uite un exemplu unde mai poti reduce \"dacă te-aș îmbrățișa acum pe tine\" Trei cuvinte sunt superfule, \"acum\" și \"pe tine\". Cuvântul \"acum\" introduce timpul prezent chiar în debutul strofei a doua. Apoi, \"Ai străluci argintiu.\" e o precizare superfluă, doar o \"făcusei\" de argint viu. Gata, nu mai spun nimic. Să nu supăr.

...ai dreptate. Am și modificat. Mulțumesc pentru o lectură atît de atentă!