Jurnal
eternul vis
1 min lectură·
Mediu
o gândire întinsă curat pe masă
îmi apasă picioarele,ca o fașă de copil
îmi este privirea ba curată și crudă
ba plină de rahat
ca o pâlnie îmi este urechea dreaptă
pot să aud totul, să simt răsunetul
până mi se infundă cu resturi de mâncare,
dar nu chem instalatorul
iar când îmi tremură mâna stangă
mi-o fixez după cap și adorm
visez ca este cutremur pe pământ
și că pământul se transformă-n nor
022.924
0
Părerea me e că pui exagerat de mult din tine în... tine. Poezia mult prea personalizată are efect invers: trezește neîncredere în personalitate. Sigur, imaginația ta e foarte bogată și, am impresia, poți fabula la nesfîrșit... E nevoie, totuși, de anumite limpeziri. Ultima strofă mi-a plăcut cel mai mult. Ai fi putut să o trimiți și ca poezie aparte. Aici ești și ironic și puțin mai detașat...
Zăpadă cît mai curată pe la Orhei! Că pe la noi pe la Chișinău de-amu s-o murdărit cu totul!