Era aproape să ajungă acasă când văzu un tramvai nou plutind ușor pe șinele strălucitoare. Acest eveniment a adus bucurie în sufletul ei. Se zice că de câte ori vezi un tramvai nou-lansat pe șine
Un colț de rai,
văzut din cer,
s-a pierdut în ochii tăi.
Un soi anume de struguri dulci
e pe buze.
Genele-ți lungi,
ale lumii fulgi,
dureros vânt adie.
Oceanul tău de bucurii
e prin
împacă gîndul cu visul,
știi că totul e așa ușor-
dezbraci copacul și el moare,
îi dai apă și apare un alt vlăstar...
și de mergi cu toporul la el
nu se va retrage, nu va riposta,
își ia
în curgere e soarele,
pământul e plat de tot,
liane, alte plante carnivore,
îți înșfacă picioare și alte membre.
să ajungă sus de tot,
până la cer, la norii tăi-
se încumetă toate, aceste
întorc oceanul pe dos,
mere și nebuloase pe jos-
le arunc în căsuțe poștale
amintiți-vă de dulci petale!
culegeți și voi miere amară,
că' aveți de toate-n cămară:
pătrate,cercuri,
Procur sentimente in plic,
Le introduc in piept și – delir:
Rostesc cuvinte cu venin,
Iubesc de zor, mor pelin...
Procur, in plic, sentiment din nou:
Să-l iau? să-l refuz?
E corpul meu
Două Eve dirijează viața:
Te verifică de paraziți
Și promt decid-
Tu trăiești in paradis,
Tu cu ceața...
Apoi aleg tot anapoda un fes,
Se dezbracă ca întrun eres
Și cântă un nou ton:
"La
Cu alte inimi nu te amesteci:
Te atingi de ele și le admiri,
De treci de primul strat de carne
Schimbi soarta altui univers.
De sângele sfânt nu te desparți:
Îl ții aproape de inima ta,
De
Rupe un fag și ingroapă-l în pământ
Pune în el un suflet plăpând
Să moară, să ducă cu el tot
Dragostea, durerea in cot.
Apropie apoi ambrozia de cruce
Vezi de învie la chemarea ta
Curg visele unele in altele, in cascade
In oceane , se imbeată unul pe altul
Apoi din grandoare se desprind
Se impiedică și cad, cu nasul de pavaj…
Apoi curg visele pe soare
Cu aripele pleoștite, cu inima incărunțită,
Singur, întrun aeroport aglomerat,
porți mirosul unui câine bolnav.
Să vezi lumina unui far
ar fi o fatală salvare, prea dulce...
cerul mocnește și trage-n mocirlă
omul, se scaldă între oseminte
și bolborosește:
\"eu sunt perfect,
eu sunt perfect\",
se agață de o rădăcină și crede
că este la mal, chiar strigă:
\"eu
o gândire întinsă curat pe masă
îmi apasă picioarele,ca o fașă de copil
îmi este privirea ba curată și crudă
ba plină de rahat
ca o pâlnie îmi este urechea dreaptă
pot să aud totul, să simt
albul din ochii tăi mă duce-n noapte
fulgerele tale insă mă ghideaza prin pustii
dar norii se tot aruncă în mine din stanga
tu iarta-mă de-am plâns, credeam că-i iarna
de poți să mă cureți de
treceam printre paiele uriașe
și mă simțeam cu picioare cam 6
am văzut un uriaș picur de vin
dar s-a scurs pintre rădăcini...
am incercat atunci să mă agăț de un fir de ață
să mă arunc peste
arde marul ce ne-a apărat
de ploile acide-ale pământului
arde și mi-i sete, neapărat
am să zmulg funia din jurul gâtului
arde și funia acum, îmcet, lin
mă zvârcolesc de sete în curând
o să
toaca ce te însoțea nopțile,
ce-o auzeam fericit zilele,
bate tot mai rar, toaca,
și mai rar: poca...poca...
tot mai încet merge timpul
și cum alerga nebunul,
îi simt respirația in
și de tot rămân singur in noapte
vreau să-mi cadă ghilotina pe mână, pe coate,
apoi pe-un picior, pe-alt picior
să nu mai pot alerga in gol
și dacă tot n-am mâini și picioare
ce-ar fi sa cadă
te-am văzut răsărind din începuturi
din lapte dulce și negru pământ,
plămădită în fân cu dragoste multă
și viață ai prins în al meu gând
te-am văzut aterizată lângă mine,
ai zis că vrei să-mi
