uscaturile de joi

albul din ochii tăi mă duce-n noapte fulgerele tale insă mă ghideaza prin pustii dar norii se tot aruncă în mine din stanga tu iarta-mă de-am plâns, credeam că-i iarna de poți să mă cureți de uscăturile de joi nu sta in balanța gândurilor negre și acoperă-mă cu umbrela-aripa ta păzește-mă de ploile acide nu mai asculta furnicile negre ce-aleargă tu stii că ele sunt blestemate de picioare, aruncă-ți ultima furtună în mare și hai să ne multumim cu andromeda