toaca

toaca ce te însoțea nopțile, ce-o auzeam fericit zilele, bate tot mai rar, toaca, și mai rar: poca...poca... tot mai încet merge timpul și cum alerga nebunul, îi simt respirația in spate... păcat de ele, vise sparte. tot mai rar văd stelele... le-o fi inghițit niște iele? negrul, cerul, se lasă in râu și curge amarul, tot în pustiu.