Nicolae Popa

...încerc să-mi zic mie: de ce acest poem este ieșit din comun? Și nu că din comunul prin care ne împleticim zilnic umblând prin poeme, ci din comunul pe care îl simțim pe la glezne când pășim pe culmele poemelor desăvârșite, p(h)oeme, cum le-ar fi zis Naum. Aici nu există nimic de mică importanță. Și, per ansamblu, mica importanță dispare cum dispare și ceața de pe gămălia de chibrit în ceață, când gămălia se aprinde și rămâne adevăraul:

\"O margine
de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.\"

\"Netemători de dintele șarpelui, de foc sau de fier, purtînd icoana decorului
ultim, ca o amintire vie.\"

Mai departe totul e de citat.

În special ceea ce ar trebui să mai și reținem:

\"Vom păși dincolo și-i vom mulțumi lui Dumnezeu pentru darul acesta,
cu fața-n țărînă, sorbindu-i colbul de pe gleznă.\"

De bună seamă, cum e posibil să iubești poezia și să comiți un vers ca acesta:

în bălți de te miri ce vi se răsfrânge chipul

Am mai citit odată poemul!
Pur și simplu, e un poem scris de un om care deja știe cum e cu cuvintele!
Într-adevăr, cu cuvintele nu e de glumit!

Într-adevăr, nu-i nimic grav.
Vei mai scrie un poem. Și acela va fi cu siguranță infinit
mai specific felului tău de a scrie poeme
adevărate
decat acesta...

E greu de rezistat sub avalanșa emoțiilor venite dinspre acest poem. Toiagul lovește pământul, dar trebuie să o și ducă pe mama mai departe...

Aici am tresărit în interioru-mi flămând, la un moment dat, de poezie:

\"Și am ajuns la râu.
În liniștea deșertului,
atunci când lumina străbate mintea și
o eliberează,
râul cânta un cântec de lebădă.
Cântecul s-a transformat în pod\"

În miezul acestui poem disperarea cântecului de lebădă se transformă mai mult decât într-un pod spre undeva - e un pod spre sine.

Cu siguranță voi mai trece pe aici.

Niciodată parbrizul nu fu mai frumos, mai strălimpede!
Felicitări șosetelor ieșite în evidență datorită felului lor inconfundabil de a fi albe, indiferent de miros!

Așa ceva se scrie rar... Trebuie să ai ceva în tine ca să scrii așa ceva... Trebuien să di uiți oarecum în mod special la cer ca să-ți vină în cap așa ceva... Așa ceva se cheamă poezie... Cum și de unde apare așa ceva n-a descoperit nici colaraiderul (se scrie altfel) de sub Europa... Cum apar, de fapt, asemenea poezii? Dacă știți cumva, cimunicați-mi și mie metoda. Mi-ași dori să fiu autorul unei asemenea poezii!

Evident, nu-mi pot confirma admirația, ca nu cumva această poezie să cadă în anonimat, decât prin steluță!

Îmi vine foarte greu să răspund fiecarui com în parte de mai sus. Mă bucur că aceste comm-uri eistă. Deci, existăm! La ora la care puneam aici axceastă notă personală, încă nu știam că cineva avea deja o înțelegere cu poliția pentru a ridica pe ambele acoperișuri două steaguri. Mai mult decât atât, atunci nu știam că avem niște unități speciale atât de slab pregătite, și atât de lașe, încât pun în față niște bieți studenți de la Academia de Poliție ca să-i/ să le apere. Pentru ce au fost plătiți bani din buget pentru întreținerea unor bravi colonei și generali care nu sunt în stare să apere cele mai importabnte instituții ale statului: Președinția și Parlamentul. Și-a dat cineva demisia? Dar și mai important: i s-a cerut cuiva să-și dea demisia?

Cu plecăciuni în fața tuturor celor care obișnuiesc să gândească în profunzime!

Rog editorii să nu permită pe acest site politizarea. Poate că am exagerat și eu cumva, dar numai până la această limită, dacă nu vă supărați. Chișinăul va învinge oricum, dar să nu se zică pe urmă precum că a contribuit și un site cu poezii! Cea mai fumoasă poezie este primăvara de afară!

Dă-o dracului de greșeală!
Să rămână așa cum mi-a venit în momentul dat sub degete!
Dacă-i să ajungtem și noi undeva să ajungem și prin greșeli. Fie și de corectură!

Și de bună seamă, Adela, nu înțeleg la ce bun ultimele trei versuri!
Totul era perfect concentrat în jurul miezului până aici. De ce să strici o nucă atât de perfectă!

Poem incisiv. Ar trebui să-l mai citsc de câteva ori pentru a mă putea lepăda de el. Totul aici e bine organizat și la fel de bine motivat. Abia aștept să mai trec pe aici.

Final de excepție:
\"câtă siguranță într-o lume îmbâcsită cu deșeurile nașterilor premature
dumnezeu zvârlindu-și plozii ca pe ceva inutil împărăției Sale.\"

Raluca-Stefania,
Cred că Petruț are motive să rămână debusolat în privința...
După mine e un poem antologic până la...
Dar mai întâi - o precizare. Cu adevărat cred că acest poem este foarte bun. Ar trebui să-l citez integral, însă numai până la al aptrulea rând de jos - \"vindeci...\"
Ultimele trei versuri exprimă patetismul în stare pură, ceea ce nu a existat nicăieri mai sus. Și ce rost are să fim patetici, când putem fi, Slavă Domnului, poeți?

Regret enorm, însă nu pot semna. Această nefericită întâmplare îl aduce, re-aduce, pe Al.Vakulovski în Basarabia. Basarabia are nevoie de scriitori precum autorul cărțuilor cu titluri greu de pronunțat pe aici. De fapt, n-am nici o îndoială că Al. nu va sta prea mult pe aici, în stânga Prutului. Sper, totodată, să nu ne părăsească trecând în stânga Nistrului. Oricum, liniști-vă: Alexandru nici nu va dori să stea prea mult printre noi, să cunoască mai în amănunt actualele realități basarabene. Or, ce fain e să fii scriitor basarabean la Brașov sau la București! Încearcă însă să fii scriitor basarabean în Basrabia! (Iertată să-mi fie această precizare absolut idioată!)Iar dacă noi, cei care căutăm să menținem cumva la cota acceptabilă scrisul românesc pe acest teritoriu al străvechii Moldove Voievodale, am semna ceea ce ni se propune, s-ar putea să fie interpretat ca fiind drept o nedorință a noastră de a avea și prozatori de excepție printre noi. În fine, personal cred că Sandu, precum și fratele Mihai, un scriitor la fel de important, sunt băieți mult prea descurcăreți ca să rezolve din mers, fără a provoca seisme globale, și fără a ne testa capacitățile de a-i admira, acest mic incident. Dacă am înțeles eu bine, e vorba doar de o formalitate juridică care presupune respect față de Statul Român.

...că textul m-a și prins în mrejele sale. Adevărat, primele rânduri mi se par forțat explicative. (Explicațiile din final sunt mult mai surprinzătoare și motivate.) Totul începe cam de pe aici, de pe unde m-am simțit eu captat:
\"La ușa câmpului meu a stat dintotdeauna un om, dar nu l-am văzut decât atunci când trebuia să-l văd.\"și tot așa.
Cursivitate și poftă de povestit ce incită la maximum imaginația!

Acuma hai că am făcut-o lată! Când am deschis azi ultima dată prima pagină,primul text de sus era unul acum dispărut, despre un fel de plagiat... De mult n-am mai postat poezii aici și mi-am zis să aleg una mai scurtuță din cele împrăștiate pe ici pe colo prin computer și am și postat-o pe asta cu despre ce-i, băi, cu voi? Pe urmă am trecut liniștit la lecturarea altor poeme și am dat de acest poem al tău unde de asemenea există trageri de mânecă. Și m-a luat cu friguri! Dacă se va spune că trasul de mânecă l-am preluat de la tine, ce mă fac! Eu zic așa: Nichita să ne judece!

...de la un timp...
te rog să mă și ierți,
îmi plac poemele tale.
Am în vedere poemele din ultimele minute,
eventual secunde,
de când am văzut ce ai aurit ceea ce ai aurit în poemul
citit și comentat de tastatura mea cu ceva minute și secunde în urmă,
înainte de-a socoti minutele și secundele...

Și - pe bune:
ultima variantă a poemului e chiar variantă de poem definitiv.
L-am și trecut în woord la \"deosebite\".

Aici e adâncimea și poezia:

\"frânghie de iarbă
ploaia scobind
înlăuntru
alt om
din drumul tău
într-o clipă\"

Am dedus că e vorba de volumul de poezie care îți aparține! Din păcate nu am fost atent la îngemănarea care spune clar: lansarea \"volumului MEU de debut\"!
Acum e O.K., cum ziceți voi. Ne vedem sâmbătă la \"B. P. Hașdeu\" (Chișinău).