din ea

Cu ce m-am ales incercand sa trec dincolo de ambalajul textlui? Cu \"lingem sangele\", \"sangele de sub unghii\", \"deseurile nasterilor premature\", \"dumnezeu zvarlindu-si plozii\"; incredibil excursul textului dupa titlul si inceputul paginii, care m-au facut sa parcurg intregul delir.

Poem incisiv. Ar trebui să-l mai citsc de câteva ori pentru a mă putea lepăda de el. Totul aici e bine organizat și la fel de bine motivat. Abia aștept să mai trec pe aici.

Final de excepție:
\"câtă siguranță într-o lume îmbâcsită cu deșeurile nașterilor premature
dumnezeu zvârlindu-și plozii ca pe ceva inutil împărăției Sale.\"

mulțumesc domnului Mihail Bocancea,
abisul maternal consumă și ne consumă într-o epocă a cinismului involuntar în care omul ajuns la poziția stând în picioare „încearcă” transcendentul ca pe ceva apropiindu-se de feminitate dintr-o mișcare de neîmpotrivire la tranzitul umanității.

aș dori să se citească: mâncăm din visele ei, colții până la cer mușcându-i sfârcul, aș putea să cred în felina-mamă.

am să mă susțin cu Sloterdijk spunând, la fel, că „fiecărei nașteri îi este inerent un dram de avort”, pornind la aducerea în prin plan al omului care se naște „puțin alături”, astfel, ultima scenă e act de abatere de la condiția actuală, o răsucire intrauterină ca gest cu semnificație al firescului NU!, un abuz permisiv pentru a „face bine”, o marcă free inscripționată cu grijă pe scutecul celui care s-a născut, de data asta cum trebuie.

trimit alăturat respectele mele, domnului Nicolae Popa