Armin Van Buuren / Sahara & Paul Van Dyk / Let Go

Alioșa desena cai verzi pe pereții sanatoriului

Cai portocalii cu dungi albastre de departe îngerii cu alte aripi colorate

Nimic care să contrazică logica bunului simț

La prânz Alioșa se așeza pe locul din mijloc masa era de asemenea rotundă

Ca bolovanii peste care nu era voie să sară cu privirea

Când nu mai era lumină Alioșa scotea cuțitul și cresta întunericul

Alioșa desena pereții din dorința de a înflori dedesubtul albului

Alioșa era îndrăgostit până peste cap nu suporta scaunele cu spătar

Asculta house pentru că era capabil să-și repete aceeași dorință de unde peretele era tot mai alb

Alioșa își odihnea mâinile în păr și nu băgă de seamă că se făcuse târziu

În curând caii începură să tropăie pe pereți și erau roșii de-a binelea

Alioșa dădu zidul la o parte ca o amintire ce nu-i mai dădea pace

Era vremea să hotărască dacă să continue tratamentul sau să-și strângă butonii la cămașă

Cât să aibă mâinile mai puțin libere pentru a primi pe Dumnezeu în brațe