Fern

Aici e adâncimea și poezia:

\"frânghie de iarbă
ploaia scobind
înlăuntru
alt om
din drumul tău
într-o clipă\"

Urmăresc de mai mult timp acest grupaj de \"percepții\", dar nu am lăsat nici un semn de lectură, considerând că asemenea versuri care merg spre straturile subtile ale sensibilității și ale gândirii merită admirate în tăcere. Toate cele trei minipoeme de aici m-au convins, cu preferință pentru a doua dintre ele. E în textul de față o maximă concentrare semantică. Adevărata simplitate, care înseamnă profunzime, spontaneitate, reflexivitate și bun gust. Admir capacitatea de a da putere sugestivă unor construcții poetice ușor de confundat de un cititor superficial cu limbajul clișeic. Poate numai tendința din ultimul timp spre manierism să fie un neajuns pentru critica exigentă și experimentată de astăzi. Orice creator autentic trece și prin asemenea momente, dar le depășește.
Mult succes!

\"cu preferință pentru al doilea dintre ele\"

Nicolae,

... n-am nimic și poate că nu vreau să mor, concentrându-mă pe un nume ... îngăduie să iau cuvintele tale ca pe un amestec de iertare ... setea, doar o limitare, ce taie drumul ... altfel, hohot de lut firul de iarbă și trecătorul printre cuvinte închipuite, dobândind ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)

George,

... mulțumesc frumos de trecere și nuanțe personale de percepție, care mă bucură ... încercăm să ne adunăm cu oamenii, în forme luminoase ... cădem împreună doar într-o realitate a lenei, care ne poate elibera de starea egotică (sau o fi și asta doar iluzie, george?) :)