Nicolae Maria

Dorul are culoarea tăcerii când soarele coboară sărutând pamântul într-o acuarelă de dor

Iau gândurile somn în spatele-ncovoiat de visuri și visări urc fără-ntrebare muntele tău drept în posesie într-un pact tacit, gânduri amestecate cu eu și tine dor, dorință, încins, salivă-n

Ce înseamnă pentru tine ...acasă? al meu nu mai este demult e pierdut prin vreme lăsat în parfumuri naive, inocente rătăcit în primul sunet întâiul pas și dintâiul fior tremurând către

Celulele-mi sunt ochi de pădure; te-am așezat în porii sufletului meu și respir.

Este femeia surâs luminos într-o rază de soare cu flori pe gură. Sidef lichid pe umeri și brațe șolduri,unduiri de valuri, coline culcate în azur. Priviri strălucind în infinit, ce trec

Mână în mână prin poarta sărutului ne-am aeșezat la masa tăcerii fată în față, descoperind gândurile apoi, unele peste altele într-o contopire adâncă precum sărutul cerului pe mare ori

De ce m-ai căutat ! peste tot mi-am lăsat extrem de multe urme și umbre… este ca și atunci când soarele coborând în mare ar ucide toate amintirile le-ar asfixia în mine, ca o epavă

Peste nimb potcoava s-a rupt topindu-se în acel foc sacru al inimii lavă încinsă în fibra ființei într-un foc mistuitor greu și mocnit. Din pădurile adănci ale sufletului, ferestre deschise

Cred ca aveti ceva impotriva mea de nu publicati poeziile mele, si mai cred ca nu sunt de slaba calitate. M a iertati pentru acest protest dar am inima plina de amar, cand vad poezii intr-adevar

Tălpile sunt elemente cosmogonice aruncate în vidul de nepătruns al universului unde totul este fierbere continuă expansiune a materiei desculțe…un micron din talpa mea noduroasă mă descalț de

Vremuiesc într-o sferă de foc, purtându-mi nimbul așteptării ca pe o favoare. De e-ntâmplare , sau destin ce importanță are de vreme ce tot vremuiesc?

Astăzi ai adus oglinda să ne uităm în hubloul trecut și iată, vin avalanșă gânduri, imagini, regrete, sau mai bine spus dragoste, ce se înalță ca și colțul ierbii din fibra arsă a păsării

Am desenat de dimineață pe geamul vieții litera T. În dreapta, am așezat visele mele cu dragostea ta, la stânga, am pus dragostea mea cu visele tale. După ce am terminat desenul, brațele ei

Sunt bobul de nisip aruncat aleatoriu în imensitatea albastrului umed tăcere adâncă în pericolul vălurit al secundei, sfios mă așez în umbra a două tăceri una peste alta, între viață și

Plouă mă-mbrac cu ploaia dincolo de piele până-n fibra ce doare stare în curgere spre lacul tău albastru unde cu ceva timp în urmă am pus la înflorit algele.

Arc sălbatic spre tâmplă și timp.

În nopțile pline de nesomn vântul îți aduce numele ca pe o șoaptă, adorm.

ca iarba picăturile de ploaie în zilele fierbinți de vară e-atâta flacără-n văpaie... dogoare-ncinsă peste nară respir cu foc, deși sub umbra copacului, stau neatinsă îmi curge verdele prin

Gândurile au luat forma ochilor tăi într-un câmp infinit verde de tine.

Am întors iarna pe dos Trezindu-mă uimit în dogoritorul august. E timp deslușit, încât simt, văd și aud în flagrant cum merele de pe ram primesc roșul aprins: Și mușc tumultos din văpaie...

Când vorbele mor făra sa ardă, valul cade intr-o mie de zagazuri marea scrâșnește și geme și mă prăbușesc în mine însămi.