Poezie

Ea

1 min lectură·13 octombrie 2005

Mediu

Este femeia

surâs luminos într-o rază de soare

cu flori pe gură.

Sidef lichid pe umeri și brațe

șolduri,unduiri de valuri,

coline culcate în azur.

Priviri strălucind în infinit,

ce trec necontenit dintr-o formă în alta:

e pasăre și gând

cântec și lumină

piatră și nor

floare și copac.

Se oprește în cântecul de aur al unei sărutări

sau în prăpastia unei priviri.

Este semn de dragoste,

ură,

iubire,

mânie,

dor...

In sufletu-i zbuciumat

cu mâini de aur

se țese viața.

002.068

Nicolae Maria. “Ea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-maria/poezie/145337/ea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.