Sclipire

Sunt bobul de nisip aruncat aleatoriu în imensitatea albastrului umed tăcere adâncă în pericolul vălurit al secundei, sfios mă așez în umbra a două tăceri una peste alta, între viață și moarte spre izbânda fără de preț în scurgerea timpului. Aștept ziua pescarului suflul dibace al giuvaierului fiorul mâinilor indrăgostitului să șez sub surâsul cireșar al prințesei lui diafane în sclipirea-mi mată din iureșul gravitației e condensată puritatea tumultoasă a iubirii.