Nicolae Maria

Mă uit în ochii celor care simt văd și aud frunza în descompunere, prin valea plângerii sub picioarele albe ale iernii. Nu sunt acasă, am urmele de ieri parfumul ce-l voi purta mâine... la

Aștept s-adorm iar, somnul nu vine l-a speriat un vis ciudat ce trecu prin somn la ceas când luna-și cerne mătase aurie: \"El călărind venea râzând se apleca ușor, o adiere, fără să

Sunt boboc de floare gingașă într-o vază țesută de gândul tău, cu sufletul plin de sublimul gândurilor mele, fără teamă de tine lasă să-mi desfac petalele sângerii în inima ta și atunci nu mă

Mi-e greu Am venit să mă acopăr cu umbra ta, așezată între cer și pământ. E atâta liniște aici... îmi este bine în brațele tale de rouă unde plouă cu mângâieri duioase, tandre asemeni

În seara asta am tăiat-o în două o parte am pregătit cina tăcerii aprinse în noaptea aceasta demențială unde șoaptele prind aripi, așteptându-ne la cotitura nopții. Cealaltă parte am agățat-o de

Plouă cu stropi mari și grei peste mare și suflet, briza mângâie ochii triști, iar ploaia îndulcește lacrimile. Privesc siluieta ce se îndepărtează lent pe drumul drept și neted, speram că se

Când ne iubim... dăm anotimpurile la o parte iar dragostea capătă miros de vară încinsă nu se sfiește de prea multe cuvinte și șoapte obscene, duse dincolo de neliniștea lumii. îmi ții sufletul

Când seara se lasă ucisă de lumina ce împletește umbre mă cuibăresc în tine sub pielea ta nu că dormitorul meu ar fi rece cu fața spre nord... ci modul nostru de a ne iubi. Ziua,

Eu nu regret povestea de iubire dar e nespus de trist si de ciudat să simți că-asemeni unui fir subțire ceva frumos din tine s-a sfărmat Și nu mai știu anume ce, și-anume cănd căci toate

Dincolo de geam foșnește o noapte ciudată cu pâlcuri de întuneric nemișcat, greu ca rășina, agățate de ramuri. E o întunecime fierbinte, uscată, apăsătoare cu sunete fără noimă, lucruri care

Doar leucocită sunt în fibra ta transformată într-un punctuleț de puroi spre dezintegrare.

La geam, privesc ploaia cu picături uriașe multe, sumedenie, potop, pânze mișcătoare s-au țesut grabnic între cer și pământ, iarba se apleacă, se scutură, se ridică e un freamăt atât de

Și iată că somnul mi-a furat în sfârșit gândul împletindu-mi genele așezând stânci pe pleoape ochiul sâng îmi palpită luna brodează fire-alungite sporind dantelat misterul peste cântul orb al

Am strâns în mine atâtea ape am risipit multe pulberi spre cer am clocotit în drumul meu în fața unei neclintite stânci și am învățat ce dulce e dezghețul am primenit în lacrimi anotimpurile am

Ești între cele două iubiri ale toamnei încercând să treci proba de foc a începutului ei. Þi-am prins în mâini dorința de a rămâne acoperit de frunzele celei de a doua, unde e cald; să ningă

Vreau să-mi desferec porțile către cerul albastru el,să se culce lângă sufletul meu la umbra pădurilor mele adânci răcorit...topit sub clopotul cald al sânilor mei crăpând de miresme

În zi de toamnă târzie lacrimi din ochiul drept au căzut pe frunze ruginii să ude culoarea aramei și albului de nea pentru ochi grei ca noaptea duși pe alt tărâm de dor și de visare. Azi

Plouă cu lacrimi ce nu le mai pot plânge. Sunt tristă... Vreau un pianist să-mi picure tristețea pe clape in suflet. Vino, s-auzi picătura cum cade și doare în sufletu-mi singuratic. Pune

Privirea ta Secundă de atom Din miraculoasa clorofilă Într-un ogor incomensurabil.

Nu știu ce-a fost mai de demult am uitat. Din trecut m-am ales să fiu numai eu, ca să te-ascult înainte de-amurg și cules. cu fiecare lucru astazi, rețin mă-nrudesc și de zarea mea eu

Mi-e dor de dorul tău de ochii tăi adânci ca marea când algele infloresc pe dragostea lor... Mi-e dor de zilele scurte, călduroase și fierbinți ca inimile noastre. Mi-e dor de gura ta peste a