Chemare de vis

Aștept s-adorm iar, somnul nu vine l-a speriat un vis ciudat ce trecu prin somn la ceas când luna-și cerne mătase aurie: \"El călărind venea râzând se apleca ușor, o adiere, fără să descalece, spunând: - să mă aștepți și mâine... apoi, smucind frâul am apucat să vad din alunecarea chipului că avea ochii închiși - să mă aștepți și mâine repetând - să mă aștepți mereu... îndepartându-se în galop neauzit pe un drum căptusit cu câlti albaștri pierzându-se într-un cerc umed, luminos inotând parcă într-o lacrimă \" Dar el nu mai veni s-a topit undeva la capătul nopții lăsând în urmă doar chemarea de vis ascunsă în adâncul ființei mele, loc neștiut unde nu calcă picior de alt gând.