Poezie
Altfel de timp
1 min lectură·
Mediu
Și iată că somnul
mi-a furat în sfârșit gândul
împletindu-mi genele
așezând stânci pe pleoape
ochiul sâng îmi palpită
luna brodează fire-alungite
sporind dantelat misterul
peste cântul orb al greierului
în peretele ascuns al nopții
aud încet
departe
sus
acolo unde șoaptele vântului
au culcuș tainic
pun mâna căuș ochilor
și te-aștept, scrutând zarea
timp roșu-cenușiu
într-o lumină greu crescândă
pamântul răsuflă,
îi-i simt zvâcnirea
sub tălpi
palme
ureche
caut, nici nu mai știu ce caut
degete-mi oarbe
s-au încurcat în ierburi
fără de vreme.
022.999
0
