NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
reiau o remarcă făcută și ieri, în timpul \"avariei\".
anume că textul e prea scurt pentru ca titlul și subtitlul să se repete tocmai în finalul său. dacă se evita asta, poate sțar fi câștigat spațiu pentru o nuanțare a ideii cuprinse în ele.
anume că textul e prea scurt pentru ca titlul și subtitlul să se repete tocmai în finalul său. dacă se evita asta, poate sțar fi câștigat spațiu pentru o nuanțare a ideii cuprinse în ele.
Pe textul:
„forever youngh" de George Asztalos
0 suflu
Contextîmi amintii, citind aici, de genunchii pe care alice i-a expus și altădată, printr-o foto care lua textul de mijloc. așa o văd și acum, cu ei tociți, roșii, deci vii.
printr-un descriptiv scuturat de posibili determinanți care să creeze piste false, adâncit, după cum singur anunță, într-un prezent continuu (doar ultima strofă folosind trecutul), textul reușește exact suciri dese ale capului și sufletului către înapoi.
adică o nostalgie redată brut. matahală. dar cumva blândă.
printr-un descriptiv scuturat de posibili determinanți care să creeze piste false, adâncit, după cum singur anunță, într-un prezent continuu (doar ultima strofă folosind trecutul), textul reușește exact suciri dese ale capului și sufletului către înapoi.
adică o nostalgie redată brut. matahală. dar cumva blândă.
Pe textul:
„nostalghia" de alice drogoreanu
Recomandat0 suflu
Contextca și imperativul, dealtfel. dar nu mă lua în seamă, mi-s zăpăcită în așa situații. păcat.
Pe textul:
„Retro 2" de Cornel Ghica
0 suflu
Contextinfinitivul are un singur i.
îmi pare rău să observ erori sistematice. mai ales câtă vreme pe alocuri regăsesc versuri reușite. dar tot nu înțeleg cele paranteze.
pictura cu vin e o imagine bună. plus trupul vindecător, deși am citit fără acea comparație.
îmi pare rău să observ erori sistematice. mai ales câtă vreme pe alocuri regăsesc versuri reușite. dar tot nu înțeleg cele paranteze.
pictura cu vin e o imagine bună. plus trupul vindecător, deși am citit fără acea comparație.
Pe textul:
„Retro 2" de Cornel Ghica
0 suflu
Contextabundă rău epitetele în primele trei strofe. poate în prima, în mod special, ai putea să le mai reduci. nu cred că ar dăuna exactității descrierii cadrului.
mi-a plăcut ultima strofă, mai puțin repetiția lui \"b\" și albastrul. mai ales câtă vreme acesta din urmă e evident în foto.
mi-a plăcut ultima strofă, mai puțin repetiția lui \"b\" și albastrul. mai ales câtă vreme acesta din urmă e evident în foto.
Pe textul:
„Garsonieră" de Ligia Pârvulescu
0 suflu
Contextaș fi văzut margini în prima strofă, pentru pluralitatea care rzbate din întregul text (pluralitate a gesturilor, a sensurilor ființei pe care le lasă ca urme). iar \"sauvage\" mi-a părut puțin neconcordant cu autenticul simplității limbajului. curat de o manieră unitară în rest. plus că titlul e dintr-o deja a treia limbă.
am mai citit \"palatul gurii mi-e deja prea sărat\". căci în rest topica susține o spunere fluidă, ca un suspin depășit.
mi-a plăcut îndeosebi chemarea păunilor. un element riscant, dar asumat. încât deschide multe sensuri și permite trecerea la tigri. e un tablou cu miros atemporal aici.
am mai citit \"palatul gurii mi-e deja prea sărat\". căci în rest topica susține o spunere fluidă, ca un suspin depășit.
mi-a plăcut îndeosebi chemarea păunilor. un element riscant, dar asumat. încât deschide multe sensuri și permite trecerea la tigri. e un tablou cu miros atemporal aici.
Pe textul:
„ultimul tigru alb" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextapăi în prima strofă acel \"care\" îngreunează puțin, nefiind imperios pentru păstrarea clarității. și diminutivul, hm. îs deja efemeride, nu?
în strofa a doua cred că acel \"pe care îl scot acum\" ar putea fi înlocuit cu \"îmi\", în primul vers, pentru a elimina nuanța de ostentație a afirmativului prezent, discordantă cu starea cvasi-nostalgică din prima strofă, continuată în strofa a treia prin constatarea imobilității, sursa de neputință.
apoi ziceam de strofa a treia că o citisem cu anumite inversiuni: \"(...)toate sunt ca o pâine/ scoasă din cuptor prea devreme, interiorul crud se întărește, acolo/ e sunetul cel mai puternic\".
în rest, nu văd elemente la care s-ar putea renunța. poate și pentru că le-am dat sensuri care mi-au rămas.
în strofa a doua cred că acel \"pe care îl scot acum\" ar putea fi înlocuit cu \"îmi\", în primul vers, pentru a elimina nuanța de ostentație a afirmativului prezent, discordantă cu starea cvasi-nostalgică din prima strofă, continuată în strofa a treia prin constatarea imobilității, sursa de neputință.
apoi ziceam de strofa a treia că o citisem cu anumite inversiuni: \"(...)toate sunt ca o pâine/ scoasă din cuptor prea devreme, interiorul crud se întărește, acolo/ e sunetul cel mai puternic\".
în rest, nu văd elemente la care s-ar putea renunța. poate și pentru că le-am dat sensuri care mi-au rămas.
Pe textul:
„maturitatea sunetelor" de dan mihuț
0 suflu
Contextnu e vorba despre vigilență, nici despre irosire. nu dețin lăsarea, ca să o pt oferi.
în continuare \"așeazăte-n\" este scris incorect.
poți fi așa cum simți. numai că gramatica e un set de norme constrângătoare căci ajutătoare.
dansul dintr-o idee în alta (căci am remarcat și asta la capitolul \"bune\") nu cred că poate eluda cratimele.
în continuare \"așeazăte-n\" este scris incorect.
poți fi așa cum simți. numai că gramatica e un set de norme constrângătoare căci ajutătoare.
dansul dintr-o idee în alta (căci am remarcat și asta la capitolul \"bune\") nu cred că poate eluda cratimele.
Pe textul:
„alb incandescent" de Cornel Ghica
0 suflu
Contextzău așa... \"așeazăte-n\", \"o\' să\"...
e trist.
arderea albă ar fi meritat atenție la limbaj. chiar îmi plac genunchii ce dau foc.
e trist.
arderea albă ar fi meritat atenție la limbaj. chiar îmi plac genunchii ce dau foc.
Pe textul:
„alb incandescent" de Cornel Ghica
0 suflu
Contexte fain aici. e ca un zâmbet care transcende interacțiunile și păstrează urma legăturilor, relaționarea.
spui cumva că în cest oraș nu e vorba de o sumă de oameni și nici de o înșiruire a lor, ci de un împreună care să permită totuși menținerea individualității.
detaliile demonstrează atenția pentru fiecare, iar stilul captează prin sinceritatea opiniei. ceea ce reușește să creeze o imagine până la urmă dragă și caldă.
spui cumva că în cest oraș nu e vorba de o sumă de oameni și nici de o înșiruire a lor, ci de un împreună care să permită totuși menținerea individualității.
detaliile demonstrează atenția pentru fiecare, iar stilul captează prin sinceritatea opiniei. ceea ce reușește să creeze o imagine până la urmă dragă și caldă.
Pe textul:
„un oraș agonic pentru noi toți" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
Contextintegrantă și întreg atât de aproape ca termeni...
neobosit și nedeterminat despărțite de infinit; simt, resimt; paranteza aceea...
toate astea văzute de aici îmi dau impresia unui construct artificios, sincopat. deși acel \"împreună\" are o tandrețe tristă.
neobosit și nedeterminat despărțite de infinit; simt, resimt; paranteza aceea...
toate astea văzute de aici îmi dau impresia unui construct artificios, sincopat. deși acel \"împreună\" are o tandrețe tristă.
Pe textul:
„Nimic despre noi" de Andrada Ianosi
0 suflu
Contextcred că formulările generice, chiar metaforizante, ar fi putut fi evitate. în scopul susținerii unei critici aplicate. afirmații de genul \"cei mai mulți\", cărora li se adaugă răsuciri de planuri de genul celei din final, trimițând către legislație (care nu are nicio incidență asupra harului, fiind necoplanare ca și concepte) mă îndepărtează de sensul textului.
plus acel paragraf referitor la timpul ciclic și la cel liniar... care este timpul integrării care ar constitui soluția amorsată la un moment dat în text?
bref, mi-e greu să discern ce se combate aici. sau ce se suține. și care este mutantul. or, un eseu ar fi bine măcar să deschidă fereastra sugestiei. prin argument.
plus acel paragraf referitor la timpul ciclic și la cel liniar... care este timpul integrării care ar constitui soluția amorsată la un moment dat în text?
bref, mi-e greu să discern ce se combate aici. sau ce se suține. și care este mutantul. or, un eseu ar fi bine măcar să deschidă fereastra sugestiei. prin argument.
Pe textul:
„Harul dascălului și statutul funcționarului" de Marian Pavelescu
0 suflu
Contextgiumbușlucul nu înseamnă uneori decât mișcare de membre. a fi ironic e altă mâncare de pește. sau de focă.
asta tot încercasem să spun. referindu-mă în special la genul acesta de text. care e gol.
ca să fiu limpede.
asta tot încercasem să spun. referindu-mă în special la genul acesta de text. care e gol.
ca să fiu limpede.
Pe textul:
„Reciprocitate" de Albert Cătănuș
0 suflu
Contextplus \"materiei\". plus niște diacritice.
știi, graba nu e musai. măcar în ceasul din urmă.
încă ceva: dacă zici \"a este b\", a spune că reciproca e valabilă e o simplă răsturnare. nu vreo găselniță. ai putea însă insista. atunci da, ar stârni. altfel rămâne doar o alăturare de cuvinte.
știi, graba nu e musai. măcar în ceasul din urmă.
încă ceva: dacă zici \"a este b\", a spune că reciproca e valabilă e o simplă răsturnare. nu vreo găselniță. ai putea însă insista. atunci da, ar stârni. altfel rămâne doar o alăturare de cuvinte.
Pe textul:
„Reciprocitate" de Albert Cătănuș
0 suflu
Contextcred că fuziunea e \"a\" atomilor (nu procesul) și deci acordul corect nu îl implică pe \"al\".
abia de la bălărie încolo s-ar putea dezvolta ceva care să și spună ceva. căci acest text reprezintă un dialog nici absurd, nici codificat, nici cu vreo idee.
un text scris ca să fie scris. nici măcar descriere a ploii nu îi. și nici premoniție. și nici o introducere viabilă a finalului.
abia de la bălărie încolo s-ar putea dezvolta ceva care să și spună ceva. căci acest text reprezintă un dialog nici absurd, nici codificat, nici cu vreo idee.
un text scris ca să fie scris. nici măcar descriere a ploii nu îi. și nici premoniție. și nici o introducere viabilă a finalului.
Pe textul:
„Reciprocitate" de Albert Cătănuș
0 suflu
Contextritmul de hip-hop nereușit, susținut de acele nearticulări, adică de apostroful omniprezent nu are nicio legătură cu alăturările de cuvinte (expresii) pe care le prezinți aici.
încearcă să esențializezi.
iar repetițiile sunt menite să susțină o idee, nu să umple textul, spațiul.
și infinitivul ar mai trebui revăzut.
încearcă să esențializezi.
iar repetițiile sunt menite să susțină o idee, nu să umple textul, spațiul.
și infinitivul ar mai trebui revăzut.
Pe textul:
„Nimic" de Cornel Ghica
0 suflu
Contextbalena roșie e prea faină ca să fie și goblenizată, și vacă.
rețin, dară, balena. începi simplu, complici excesiv către final.
rețin, dară, balena. începi simplu, complici excesiv către final.
Pe textul:
„Fado" de Amalia Rîpea
0 suflu
Contextnu înțeleg rostul parantezei și al semnului de întrebare. oricum e evidentă invitația la gândire pe marginea respectivei asocieri. încă din titlu.
Pe textul:
„Poem salvat" de Vasile Mihalache
0 suflu
Contextde ce eseu?
probabil confund eu chiuveta cu gresia, oamenii găunoși cu cei liberi, mi se tot întâmplă.
dar aici sunt niște citate groaznic de faine. care mie una îmi pică la țanc.
unde e și opinia ta?
probabil confund eu chiuveta cu gresia, oamenii găunoși cu cei liberi, mi se tot întâmplă.
dar aici sunt niște citate groaznic de faine. care mie una îmi pică la țanc.
unde e și opinia ta?
Pe textul:
„Bukowski" de razvan cirezaru
0 suflu
Contexturmai cuminte indicația textului și cugetai. nu știu, iaca, dacă libertatea e bună. pentru că acel \"clocit\" are o dualitate (dacă nu chiar și pe tertium non datur) a sensului ce mă face să mă tot gândesc. dacă e vorba despre a crea, apăi zic că aici poate fi vorba și de libertate pentru a exprima, în opoziție cu libertatea de a exprima.
plus că lipsa univocului privind titularul însuși al acestei libertăți (redată aici prin construcția animalului polivalent, sumă de elemente savuroase) e alunecoasă tare și mă fentă pentru o clipă. cât să îmi dau seama că nici cursivitatea descrierii nu mă scoate din impas.
asta îmi place aici.
plus că lipsa univocului privind titularul însuși al acestei libertăți (redată aici prin construcția animalului polivalent, sumă de elemente savuroase) e alunecoasă tare și mă fentă pentru o clipă. cât să îmi dau seama că nici cursivitatea descrierii nu mă scoate din impas.
asta îmi place aici.
Pe textul:
„Carmen la fea" de felix nicolau
0 suflu
Context