Poezie
Nimic
1 min lectură·
Mediu
e timpu\' urmelor lăsate-n asfalt de greutatea unui poet întorcându-se de la groapă
când blokurile rămân în neștire pe aceeași parte înghesuită
e timpu\' umbrelor osândite din trunchiuri prelungindu-se sufocate între frunze și printre rădăcini
când secundele nu mai au oxigen să mai treacă-n istorie
e timpu\' unor basarabeni privindu-se-n oglinzi nebărbieriți fără importanță fără ceva prețios în și lângă
când limba vorbind nu vorbește auzindu-se cum foșnește îmbrăcată într-un trening din fâș
e timpu\' când femeile sunt egale sunt înalte și au gându\' lor nejustificându-se suficient
când traficu-i plin și oamenii-s goi așezați în mașini
e timpu\' unor altfel de suferințe mai aproape mai intime închise sacre
să ne întoarcă pământu\' într-o parte țărână pe cealaltă parte lut cu degete apucând
e timpu\' când florile au petale din silicon când anotimpurile apar și dispar între două zile legate-n cătușe
când în mall-uri copiii râd crucificați printre bile și multă poezie strecurându-se oarbă în canale
e timpu\' să ne rostim mult mai urât decât am putea trăi mult mai înalt așteptând nimic
063.758
0
peace out !