Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dan-mihutDM
dan mihuț
@dan-mihut
Poezie

maturitatea sunetelor

1 min lectură·
Mediu
un ecou în mijloc, ogorul pe care plantezi diformitățile
întâmplările care mor de azi pe mâine
sunt zone libere cu grilaj pe margine
deasupra zboară efemeridele, burtica lor lucește, se desface
în bucăți mici
cioburile de pirită cad ca o ninsoare peste urmele bocancilor
aici am sădit prima iarnă, primul ghețuș
primele mușcături de câine
limitele sonore ale amintirilor depășesc sforăitul
pe care-l scot acum, prin oasele cârpite de somn mai trec
puști cu rotule crude, se târăsc până la gură
și privesc afară. nu există curaj, e doar o urmă de cretă
rânduri de plante mici cu interior răcoros
nu știu ce sunete diferențiază anotimpurile, toate sunt ca o pâine
scoasă prea devreme din cuptor, interiorul crud se întărește, acolo
e cel mai puternic sunet
sap cu picioarele prea adânc, undele de șoc duc valurile
cât mai adânc. teoria asta, a centrului, nu pricep ce rost are
până când simt sub tălpi o piatră în care înfig unghiile
aici sunt eu, nu mă mai mișc nici un centimetru
curajul meu, ca un sunet, se oprește aici
033.306
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
177
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

dan mihuț. “maturitatea sunetelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/249607/maturitatea-sunetelor

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nica-madalinaNMnica mădălina✓
m-am tot învârtit aici, cum că amintirea albului înghețat de la început susține despicarea vibrației sonore până acolo unde eludarea multiplicării prin ecou însemnă o structurare a eului încăpător.
în strofa trei mi s-au aranjat sunetele altfel, dar fără a pierde din ritmul intrinsec. du reste, remarc alternanța rațiune-simțire din final, spartă prin întrerupere. o dospire a strigătului.
0
@dan-mihutDMdan mihuț✓
mădălina, mă bucur c-ai trecut pe-aici, tu ai o percepție în care am încredere, îmi arată o fațetă diferită a textelor. poate ar fi mai bine să și scoți bisturiul uneori, să mai și tai în text. mulțumesc!
0
@nica-madalinaNMnica mădălina✓
apăi în prima strofă acel \"care\" îngreunează puțin, nefiind imperios pentru păstrarea clarității. și diminutivul, hm. îs deja efemeride, nu?
în strofa a doua cred că acel \"pe care îl scot acum\" ar putea fi înlocuit cu \"îmi\", în primul vers, pentru a elimina nuanța de ostentație a afirmativului prezent, discordantă cu starea cvasi-nostalgică din prima strofă, continuată în strofa a treia prin constatarea imobilității, sursa de neputință.
apoi ziceam de strofa a treia că o citisem cu anumite inversiuni: \"(...)toate sunt ca o pâine/ scoasă din cuptor prea devreme, interiorul crud se întărește, acolo/ e sunetul cel mai puternic\".
în rest, nu văd elemente la care s-ar putea renunța. poate și pentru că le-am dat sensuri care mi-au rămas.
0