nica mădălina
Verificat@nica-madalina
de asemenea, ar merge, cred, mai bine, \"zâmbind printre ordiheele de pe tapet\". nu văd de ce ar fi prin și nici sensul pluralului.
apoi, de ce copilul nu se plimbă de-a bușilea? se plimbă cu burta pe parchet e o formulare tare nefericită, are efect hilar, nepotrivit în context.
și mai apoi, acel machiată nu aduce nimic în plus.
cam asta, la o primă lectură. dincolo de, firește, tăierea strofelor făcută de dragul simetriei, ceea ce pot înțelege, dar care defragmentează textul, la nivel de sensuri, taie din atmosferă, făcându-l totodată mai greu de citit decât dacă decuparea ar fi urmat ritmul interior al spunerii din text.
Pe textul:
„unei oarecare" de mihai carabet
RecomandatPe textul:
„durerea" de Silvia Goteanschii
apoi, de ce nu durerea mea e junglă? de ce topica inversată? nu se impune inversiunea din rațiuni de ritm, așa că nu face decât să complice.
Pe textul:
„durerea" de Silvia Goteanschii
dar și de data asta întreb unde este poezia dincolo de înghesuiala pompoasă și ininteligibilă de cuvinte. mai rău, a acelorași cuvinte ca și în celelalte texte, încadrate fie ca poezie, fie ca texte filozofice.
Pe textul:
„Întors înspre ceva" de razvan rachieriu
De îmbunătățitastfel că o spunere mai periată de bombastic ar avea un efect mai precis, mai ferm, mai limpede, mai credibil. imaginile s-ar păstra. nu e nevoie de exagerare, de ostentație. dar dacă optezi pentru ele, dozează-le bine în raport de linia textului. căci ele însele nu pot da linia. în caz contrar, intri în cercul vicios în care orice expresie exagerată o poate înlocui pe oricare alta de același gen și per total textul să ajungă să nu mai trasnmită nimic.
Pe textul:
„joi" de lupu ionut catalin
dar tare căznită expresie... poate deblochezi, totuși, textul, zic și eu.
Pe textul:
„duminică" de lupu ionut catalin
iată cum văd eu, ținând cont de toate acestea:
sunt nebuna ce umblă din om în om
cu peștele în lesă
îți jur că inimii i-au crescut branhii
cerșesc un pahar cu apă
nodul în gât buzele uscate
meduze plutesc printr-un aer vâscos
noaptea miroase a pește stricat
nu mi-e frică
voi linge viața ca pe un bulgăre de sare
sticla mi-e martor, voi ajunge acolo
numai să nu mor de sete pe drum
Pe textul:
„setea" de diana dumitraciuc
mai ales că ai, ărin preajmă, mărgele, mucava...
Pe textul:
„un război două" de ștefan ciobanu
Pe textul:
„Cântecul Samovarelor, cartea care nu va fi lansată" de Victor Potra
RecomandatPe textul:
„Iezuitul" de Silvia Goteanschii
asta e prea aglomerată și are, din păcate, și ceva umor involuntar în ea.
chinul obsesiei l-aș spune obsesie. obsesiile sunt, oricum, chinuitoare, prin definiția lor.
un drum la pierzanie cred că ar fi mai potrivit un drum al pierzaniei.
Pe textul:
„Iezuitul" de Silvia Goteanschii
atâta tot. de asta cred că scuturat, textul ar spune mai bine ce are de spus. căci nu am negat că are ceva de spus, m-am referit doar la cum o face.
Pe textul:
„Veronica nu se dezbracă de versuri " de Luminita Suse
și, dincolo de aberația asta, textul abundă, ca și altele din această pagină de autor, de încercări ratate de filozofare prin uzarea acelorași termeni, eterni, de altfel, gen spirit, rațiune.
cum de șade încă pe prima pagină?
Pe textul:
„Păsările auguri" de razvan rachieriu
așa cum nu văd de ce nu s-ar reformula, pentru a nu fi deranjante aceste repetiții. căci ele nu aduc nimic, nu dau naștere la o acumulare, nici la o tensiune necesară.
prima strofă, de pildă, ar putea suna mai curat. e doar o sugestie....
Veronica vede poezie în tot ce mișcă
versurile roiesc ca fluturii-n aer
iar ea nu se mai satură
Pe textul:
„Veronica nu se dezbracă de versuri " de Luminita Suse
dar e un text vioi, simplu, curat, inteligibil din perspectiva unui copil.
Pe textul:
„Păpădiile" de valeria tamas
mă refer la faptul că ai așa: civilizație tehnicizată, falsitate, ipocrizie, invidie, ticăloșenie, dezamăgire.
la ticăloșenie e ok, introduci o imagine, prin care susții acel concept, îl faci palpabil. cu privire însă la rest...
plus că ar fi confortabil sună aiurea. de ce nu, mai firesc, mă prefac că sunt bine sau că mi-e bine?
Pe textul:
„Piese de ancorare" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„Sounds in the dark" de Mircea Florin Șandru
Pe textul:
„Sounds in the dark" de Mircea Florin Șandru
voiam să tastez așa: de parcă aș avea o lumânare agățată de lobul urechii.
Pe textul:
„dor de mesteceni" de ștefan ciobanu
nu-ți pare mai firesc formulat de parcă aș agățată o lumănare de lobul urechii
?
pledez și eu pentru o topică firească - predicat complement direct apoi alte complemente. căci mai ales atunci când ceea ce se spune nu e chiar firesc, nu e nevoie ca și topica să fie nefirească, întrucât asta creează un blocaj, o complicare inutilă...
Pe textul:
„dor de mesteceni" de ștefan ciobanu
