setea

e un text ok, ajustat puțin, și anume: verbele trecute toate la prezent (plus de dinamism, căci miza este exact pe sucvențialitate rapidă), parantezele scoase, pentru că e oricum evident că acolo este imaginea-cheie, eliminați anumiți lianți (tot pentru o mai bună curgere).

iată cum văd eu, ținând cont de toate acestea:

sunt nebuna ce umblă din om în om
cu peștele în lesă
îți jur că inimii i-au crescut branhii
cerșesc un pahar cu apă
nodul în gât buzele uscate
meduze plutesc printr-un aer vâscos

noaptea miroase a pește stricat
nu mi-e frică
voi linge viața ca pe un bulgăre de sare
sticla mi-e martor, voi ajunge acolo
numai să nu mor de sete pe drum

într-adevăr, se vede mai bine așa. o să rețin versiunea ta. nu prea strunesc tehnica și n-am observat că scârțâie pe la timpuri. greu de domesticit peștii. mulțumesc pentru lectură și pentru paharul cu apă.