Iezuitul

o devastatoare tandrețe moartă

asta e prea aglomerată și are, din păcate, și ceva umor involuntar în ea.

chinul obsesiei l-aș spune obsesie. obsesiile sunt, oricum, chinuitoare, prin definiția lor.

un drum la pierzanie cred că ar fi mai potrivit un drum al pierzaniei.

am făcut ceva modificări, cât a fost spre binele textului.

multumesc, mădălina

recitii. și acum, ca și la prima lectură (dar m-am gândit că așezându-se și în tine o să remarci și tu), cred că gestionarea lui despre, în utima strofă, poate fi făcută prin eliminarea unora dintre despreurile folosite, astfel încât să rămână despre numai acolo unde vrei să accentuezi, căci se simte oricum o ierarhie a acelor lucruri, se simte că nu au toate aceeași valoare pentru emițător, că nu le simte de-a valma, astfel încât să fie, fiecare în parte, precedat de un despre.

mădălina, de remarcat am remarcat eu, dar nu prea mi-a reușit să schimb în așa fel, încât să nu ating pereții textului. oricum, iau aminte și revin pe el.

e o poezie de remarcat. Nu știu care a fost prima variantă, am înțeles că s-a modificat puțin. Dar doza de umor purcede din titlul bine ales. Aici e un poem de dragoste, chiar dacă ascunsă, eschivată. Are ritm, măsură, bate prin cuvinte la ușa înțelegerii. Returnarea sensurilor, pătrunderea psihicului, relaționarea propriei persoane fac totul. Pătrunzător și profund, desprins din psihanaliștii perioadei de încercare/căutare. E pentru mine poemul zilei. Și nu exagerez.

multumesc, liviu, pentru lectură si semn.
chiar dacă exagerezi:)

l-am citit, de ceva ori....
ti-a iesit , serios, ti-a reusit am vrut sa spun....
o imagine intr-un abur de mers si spirit....

la final as sterge \"lui\"...femeia utopica as lasa....
se subintelege , da sau nu, dar e poem, si poate este utopica in mare, nu a lui...pentru ca el este spirit....prin definitie.

multumesc, anni
ma bucur ca ti-a placut iezuitul meu...

renunt la pronume, ai mare dreptate, bun ochi:)