Poezie
miorelaxant
1 min lectură·
Mediu
Nu sunt liniștită, nu faceți confuzii,
neclintirea mea e doar un fel de isterie aristocratică.
*
1,2,3 minute și toate dispar,
cerul albastru cu animale marine,
salcâmul de lânga bloc ca un iubit cu privirea în jos,
doi bătrânei care joacă șah,
sanitarii cu targa.
Dacă întrebarea e cum arată, nu știu cum să spun,
dacă întrebarea e cum se aude, e ca un mers de tren.
*
Ce ciudat,
n-am mai văzut până acum pajiștea asta,
rase noi de cai, păsări amuzante, iarbă pân’la gât,
pulsul meu fugind de mine,
ca un călușel.
Sunt atât de liniștită încât moartea,
la trei pași mai încolo, în loc să-l prindă, rămâne perplexă.
(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)
022.457
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Goteanschii
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Goteanschii. “miorelaxant .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/13979470/miorelaxantComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘEȘEcaterina Ștefan✓tu știi să scrii bine și poți să-ți construiești textele interesant, dar faza asta cu moartea personificată, metaforizată sau trântită pur și simplu mă tem să nu devină un șpil pentru a părea că dă sens unui text căruia îi lipsește miezul. știi, moartea e una dintre temele acelea mari și pretențioase și nu e trăită decât din afară, cât scriem, adică prin strările la care ne trage când mor alți oameni, nu mai mult de atât.
0
SGda, katy
e cam asa cu moartea aia: ori e lipsită de miez, ori n-ai prins tu șpilu\' :)
multumesc
e cam asa cu moartea aia: ori e lipsită de miez, ori n-ai prins tu șpilu\' :)
multumesc
0