nica mădălina
Verificat@nica-madalina
Pe textul:
„albă, rece și fluidă" de Alexandru Gheție
și nu, nu e vorba despre gusturi. gustul e una, estetica e alta. așa cum nu ne pot plăcea texte, dar desăpre care să recunoaștem că sunt bine scrise, că au valoare estetică, în raport de anumite criterii din sfera asta. așa cum ne pot plăcea texte care sunt nule estetic.
uite, imaginea cu căluții, din prima parte, e de păstrat. e sugestivă, tandră, are plasticitate, iar acea suprapunere și translație ce pornește de la omonimie bazată - șaua, călărețul - spune ceva. dar raportarea la știi tu - versurile celuilalt - nu spune nimic decât pentru cei implicați, la nivel personal, în acea poveste.
cam la lucruri de genul ăsta mă refeream.
Pe textul:
„albă, rece și fluidă" de Alexandru Gheție
dar când scriem strict pentru a face terapie cu sine, cum înțeleg că e cazul aici, iar dacă înțeleg greșit, mea culpa, textele scrise așa se țin, de obieci, în sertar, pe veci. pentru a trece dincolo, la celălalt, care nu este tu și care nu trăiește viața ta, ci pe a lui, trebuie, știi bine, ca textul să nu se rezume la și la...
asta cu am simțit-o eu, e intimă nu e argument, după cum știi. una-i una, alta-i alta, atâta tot.
Pe textul:
„albă, rece și fluidă" de Alexandru Gheție
și partea întâi scârțâie. faptul că e un dialog personal nu e de ajuns să susțină literar.
Pe textul:
„albă, rece și fluidă" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„recompunere" de Ștefan Petrea
mortul e mort
oamenii îl ating
să îl doară
aud pașii vecinilor
pentru prima dată
deschid ochii
aerul se rupe
eu mă ridic
Pe textul:
„strig altă lume" de maricica frumosu
alergam cu ghetele în mână
prin apele adunate din
pântecul mamei
am văzut lumea și m-am oprit
oamenii întotdeauna au căutat
oameni
cineva din întâmplare
a deschis mâna și
mi-a dat drumul încet
să respir
Pe textul:
„mă strâng ghetele" de maricica frumosu
primele versuri sunt reprezentative în acest sens. e destul să recitim ce de animale se află pe acolo.
lipsa asta de omogenitate și ritm, de verb și punctare (ca să nu maizic despre contrapunct) ar fi de evitat, zic și eu...
Pe textul:
„prin memoria lucrurilor urcă rumegușul zilei " de lucaci sorin
cu alte cuvinte, slăuț la nivel de idee, șleampăt la nivel de construcție. cât despre vruta ironie, e lung drumul și plin de repetiții degeaba.
Pe textul:
„E vară și-n aer miroase a sex!" de Mirela Lungu
cred că ar ieși un text mai sugestiv și cu mai multă încîrcătură, inclusiv estetică, dacă ai evita să te arunci asupra substantivelor mari, folosindu-le ca atare și dantelând metafore în jurul lor.
cu alte cuvinte, dacă ai merge mai la țintă și ai lăsa poetizarea pe locul cel mult doi.
Pe textul:
„timpul ceasului electronic zgârie" de Laura Danaila
Pe textul:
„mă joc, compris?" de Laura Danaila
știi cum e: ori spui limpede, fără echivoc, ce ai de spus, ori asumi riscul ca textul să spună altceva decât ți-ai dorit.
Pe textul:
„timpul ceasului electronic zgârie" de Laura Danaila
încerc să reiau. spuneam că faptul că spui că e joc nu justifică stângăciile și redundanța din text și că e de lucru pe el.
ca în scrimă, pentru ritm.
etre poate lipsi, cu accent cu tot, pentru că ai acel a fi.
apoi, și text, și texte, și pretext, în doar câteva rânduri, e sufocant, laura...
e ca elefantul poate lipsi, dacă pui o virgulă după acel pretext.
jocul mi-l închei aici e redundant, cât timp ai acel fini.
și mai vezi tu pe unde mai e de lucru.
Pe textul:
„mă joc, compris?" de Laura Danaila
apoi, slash-urile din prima strifă nu-și au rostul, acel sau accentuează oricum
nu-ul, ca cvers autonom, nu se justifică, pentru că oricum nu-ți reușește tonul ferm, aproape revoltat.
înțeleg și că \"hai\" e pentru oralitate, dar ar putea lipsi, căci oricum oralitatea nu e punctul forte al textului.
\"sau mai bine\" e iarăși o formulare nu tocmai potrivită, căci stângace. merge ori \"sau\", ori \"mai bine\". ține de economia de mijloace, de lipsa de vorbărie...
Pe textul:
„te voi înmuia ca pe un covrig în ceaiul verde" de maricica frumosu
Pe textul:
„timpul ceasului electronic zgârie" de Laura Danaila
tata stă ghem aproape de lună
spune-mi, dacă sparg ceasul
îl pot întinde pe sârmă
ca pânza penelopei?
deși introducerea penelopei în discursul care pornete de la tata creează o nefericită sugestie a incestului.
Pe textul:
„timpul ceasului electronic zgârie" de Laura Danaila
Pe textul:
„de dragoste" de Laura Danaila
asta fiind spusă, am zis deja, în parte, de unde deruta. finalul, plus faptul că introduci iubirea în joc. or, pentru mine una iubirea e printre puținele lucruri pe care nu e bine să le parodiem sau să le folosim pentru a parodia altceva. pe de altă parte, libertatea e ceea ce-și iei, ceea ce nu-și dă altcineva. cel puțin nu alt om.
atâta tot că eu așa văd, am criteriul ăsta de care mă țin, printre altele, pentru că sunt sătulă de relativizarea a orice, de posibilitatea de a situa orice în derizoriu. e poveste lungă aici :)
Pe textul:
„de dragoste" de Laura Danaila
păi dacă e parodie, fă-o cap-coadă, altfel derutezi în detrimentul textului.
ia să vedem, faci o parodie care să arate așa până la capăt? ceva curat parodic? și, după cum știi, că mai vorbirăm azi, nu trebuie ostentație.
numa\', chiar dacă mă iei repede, nu-mi da gravitate seacă la sfârșit, că atunci voi crede că spui pe bune, un fel de invers al celui ce a strigat lupul.
Pe textul:
„de dragoste" de Laura Danaila
