mă strâng ghetele

ce text fain ar ieși de aici dacă s-ar păstra numai esențialul și s-ar susține mai limpede secvențialitatea acestei treceri, fără detalii explicative care se lasă greu în tălpi (și care mai și trimit la clișee, gen pietrele care cântă), împiedicând ajungerea cu bine la final....


alergam cu ghetele în mână
prin apele adunate din
pântecul mamei

am văzut lumea și m-am oprit
oamenii întotdeauna au căutat
oameni

cineva din întâmplare
a deschis mâna și
mi-a dat drumul încet
să respir