Dă-mi un sărut,
Acont pentru iubirea ta,
Și-oi scrie „Te iubesc”
Pe toate florile de iris.
Voi scrie „Te iubesc” la superlativ
Toți trandafirii vor muri de ciudă,
Și mă vor implora:
Să îi
Orice aș face, oriunde-aș fi
Vreau doar un lucru ca să știi:
Ceea ce simt eu pentru tine
Nu-i schimbător de azi pe mâine.
E-un verb, poate nesemnificativ,
„A iubi” - mod indicativ,
Timpul
Ce poate fi mai stimulant decât Ray Charles cu Hit The Road Jack pentru o reflecție? Mă gândeam de ceva vreme să scriu despre plâns, asta pe când vorbeam cu o prietenă foarte dragă mie și eram într-o
Dacă ceea ce văd nu este ceea ce văd? Dacă eu nu sunt eu? Dacă trupul meu nu este decât o reflexie, o imagine, o proiecție a unui corp fizic care a existat cândva? Dacă ceea ce trăiesc nu este viață,
Gândeam cât de ciudați, complicați și totuși fascinanți suntem. Suntem cel sofisticat robot construit vreodată. Fiecare organ are un rost al lui care cu greu poate fi reprodus. Am luat fiecare parte
Prin natura lor, nu pot fi prieteni. Ei trebuie sa formeze un cuplu. Un întreg. Un întreg care când a fost sortit să fie despărțit. Se încearcă uneori stabilirea unui altfel de tip relațional între
Sunt anumite etape pe care trebuie să trecem. Anumite trepte care trebuie urcate sau coborâte. Niciodată însă omul nu a fost mulțumit de condiția lui actuală. Când era copil dorea să fie adult, să le
Câteodată marea e învolburată. Câteodată e cuprinsă de furtuni sau uragane. Și totuși are o atracție aparte. Inexplicabilă. Ne place. Ce anume? Pericolul? Furtuna? Albastrul imaculat? Câteodată
Nu sunt poet și nici n-oi fi,
Veacuri la rând de aș trăi,
Doar unul fost-a Eminescu,
Iar eu nu-s nici măcar un ... escu.
Fost-a Poetul criticat,
De unii chiar admonestat,
Făcut de mulți în fel
Acel ce se simte lezat
De rândurile mele-acide,
Îi amintesc, poate-a uitat,
Că ironia nu ucide.
Și de i-am criticat vre-un \"viciu\",
Să nu facă din asta-o crimă,
Și să mă ierte din
Îți mulțumesc pentru că exiști!
Îți mulțumesc pentru că te-am întâlnit!
Îți mulțumesc pentru că te-am iubit!
Îți mulțumesc pentru că tu ești femeia care m-a învățat să plâng!
Îți mulțumesc pentru
Tu demon sau înger, femeie sau zeu
Să-mi spui de ce-s stingher și mi-i teamă mereu.
Să-mi spui de ce nu mai pot să zâmbesc,
De ce bucuriile vieții pe-obraz îmi negresc.
Să-mi spui tu nimfă a
Ne-am cunoscut din întâmplare,
Într-un concediu ... pe la mare.
Coincidență. Oare?
Sigur! Întâmplare.
Ne-am întâlnit la înghețată
Și inima mi-a luat îndată.
Era un iceberg ... sloi de
Mi se sleiesc cuvintele în toc
Și rima nu vrea să mai iasă,
Degeaba le sucesc și le întorc
Căci lor de mine prea puțin le pasă.
Eu căutam o rimă pentru dragoste
Și mă miram că nu găseam nici
Destui mi-au spus că n-am talent,
Că poezia-mi este un pamflet,
Că-n orice vers mă contrazic,
Și că-n final ... nu zic nimic.
Că-s crud cu tot ce întâlnesc,
Că scriu numai ca să rănesc,
Și că
Plânge un înger, blesteamă un altul,
Oftează alți trei sau poate sunt patru,
Tristețe-i în Cer, dar și pe pământ,
Și-ncep a muri, iubiri, rând pe rând.
Plouă cu frunze,
De vină e vântul,
Mândra s-auze,
Rostindu-mi cântul.
Copacii sunt goi,
Discret tremurând,
Răsună în noi,
Gând după gând.
Se-adună grăbite,
Doruri nebune,
Ce sunt
Personaj principal: Gogu – aurolac
Locația: undeva în România contemporană
- Paștele și grijania mătii! Ptiu! (scuipă pe jos)
- Cine te crezi, mă? Ești tare, a?
Mergea supărat privind în jos,
Sunt clipe-n viață care dor
Când râd, când plâng, când vreau să mor,
Când aș vrea numai ca să cânt.
Se-adună-n mine gânduri, rând pe rând.
Sunt clipe când aș vrea să-ți spun
Ceva frumos sau
- Bună …
- Bună.
- Nu mă recunoști? Nu știi cine sunt?
- Ba da. Știu cine ești, deși aș putea spune foarte bine că nu te recunosc. Nu ești persoana de care m-am îndrăgostit.
- Cum așa?
-
Din mult pământ și doar o coastă
Te-am zămislit – și-n zi de post,
Și cum se zice-n lumea voastră:
A fost un lucru fără rost.
Þi-am dat să stăpânești pământul,
Să fii stăpână peste vii,
Dar
Foaie verde de-ntuneric,
Mă doare un somn feeric.
Foaie verde de o piatră,
Mă doare acum de-o apă.
Foaie verde de adnană,
Mă doare de o bălană.
Foaie verde de iubire,
Mă doare neagra
N