Poezie
Dă-mi un sărut, acont
1 min lectură·
Mediu
Dă-mi un sărut,
Acont pentru iubirea ta,
Și-oi scrie „Te iubesc”
Pe toate florile de iris.
Voi scrie „Te iubesc” la superlativ
Toți trandafirii vor muri de ciudă,
Și mă vor implora:
Să îi ucid
Și să-i aștern în calea ta.
Voi lua stelele de pe cer
Și le voi așeza pe marginea drumului
Să-ți lumineze pașii, calea către mine.
Vom fi: tu la un cap,
Eu la celălalt,
Tu în lumină,
Eu în întuneric.
Și pe măsură ce te apropii de mine,
Cu pașii-ți fini,
Ca adierea unui vânt,
Eu mă topesc în întunericu-mi,
Mă topesc ca un sloi de gheață
Peste care răsare alene,
Soarele de dimineață.
(Mă topesc că sunt odraslă de-asfințit)
Dar chiar și ființa mea polară,
Poate-a iubi și ea,
Și ea te iubește pe tine.
Chiar dacă,
În fața-ți nu rămân decât …
Trei picături de rouă.
013315
0
Habar nu am cine v-a pus această poezie foarte reușită la atelier.
Poate vreo greșeală pe care de oboseală nu o sesizez?
Eventual unul dintre \"Criticii...\" cărora să fi uitat să le restituiți cele de cuviință? (Doar o un gând bezmetic...)
Sensibilitate, adâncime, simplitate în ecouri de gânduri cuminți. Poem clasic al versului alb.
Felicitări.
Cu respect,