Vă dau în gât pe toți, mă!

Personaj principal: Gogu – aurolac Locația: undeva în România contemporană - Paștele și grijania mătii! Ptiu! (scuipă pe jos) - Cine te crezi, mă? Ești tare, a? Mergea supărat privind în jos, târându-și picioarele și vorbea de unul singur. - Vă puneți cu mine? Băăă! Nu știți cu cine aveți de-a face. Mama voastră de nenorociți! Înjura cu voce tare nepăsându-i de trecători și tot lovea ca-ntr-o minge într-o cutie de conservă pe care o găsise pe stradă. Cum mergea el așa negru de furie dă peste o bucată de autoclavizat rămasă de la vreo construcție. Vrea să o lovească, dar deodată îi vine o idee. Zâmbește draconic. - Vă puneți cu mine? A? …tu-vă-n gât de nenorociți! Las’ că vă arăt eu cu cine aveți de-a face. (pune mâna pe bucata de cărămidă și începe să scrie pe primul zid pe care-l întâlnește.). Așa! Vă dau în gât pe toți! Mama voastră de nenorociți! Se apucă și scrie frenetic, umplând zidul proaspăt vopsit. Într-un final termină și privind de la doi pași se vedea pe fața lui satisfacția răzbunării. - Așa vă trebuie! …tu-vă rasa-n gât la toți! Să văd ce mai ziceți acum. Cu mine vă puneți? Vrea să plece, face câțiva pași și-și aduce aminte: - Tocmai pe-ăsta-l uitai! Morții măsii! Ia bucata de cretă și scrie apăsat cu litere de tipar: MARIUS+ADRIANA=LOVE. - Acum e gata. Zâmbește dezvelindu-și dinții cariați printre buzele vinete și se șterge la nas cu mâneca. Se întoarce și pleacă. De undeva, de departe, se aude discret Mărgineanu cântând: „Ce mult te-am iubit Paraschivo! Þi-am zis-o de-o mie de ori, Și ca drept dovadă ți-am adus grămadă, Vreo trei basculante de flori …” Eroul nostru se pierde în ceață ușor, ușor în acordurile mărginene.