Gândeam cât de ciudați, complicați și totuși fascinanți suntem. Suntem cel sofisticat robot construit vreodată. Fiecare organ are un rost al lui care cu greu poate fi reprodus. Am luat fiecare parte
M-ai fericit o clipă,
Dar iar m-am întristat,
Mă doare-a ta iubire,
Mă doare-al meu păcat.
Mă dori în orice clipă,
Aș vrea să te urăsc,
În lumea asta rece,
Eu încă te iubesc.
Te voi iubi
Dacă ceea ce văd nu este ceea ce văd? Dacă eu nu sunt eu? Dacă trupul meu nu este decât o reflexie, o imagine, o proiecție a unui corp fizic care a existat cândva? Dacă ceea ce trăiesc nu este viață,
Tu demon sau înger, femeie sau zeu
Să-mi spui de ce-s stingher și mi-i teamă mereu.
Să-mi spui de ce nu mai pot să zâmbesc,
De ce bucuriile vieții pe-obraz îmi negresc.
Să-mi spui tu nimfă a
Personaj principal: Gogu – aurolac
Locația: undeva în România contemporană
- Paștele și grijania mătii! Ptiu! (scuipă pe jos)
- Cine te crezi, mă? Ești tare, a?
Mergea supărat privind în jos,
Ce poate fi mai stimulant decât Ray Charles cu Hit The Road Jack pentru o reflecție? Mă gândeam de ceva vreme să scriu despre plâns, asta pe când vorbeam cu o prietenă foarte dragă mie și eram într-o
Sunt anumite etape pe care trebuie să trecem. Anumite trepte care trebuie urcate sau coborâte. Niciodată însă omul nu a fost mulțumit de condiția lui actuală. Când era copil dorea să fie adult, să le
Prin natura lor, nu pot fi prieteni. Ei trebuie sa formeze un cuplu. Un întreg. Un întreg care când a fost sortit să fie despărțit. Se încearcă uneori stabilirea unui altfel de tip relațional între
Îți mulțumesc pentru că exiști!
Îți mulțumesc pentru că te-am întâlnit!
Îți mulțumesc pentru că te-am iubit!
Îți mulțumesc pentru că tu ești femeia care m-a învățat să plâng!
Îți mulțumesc pentru
Orice aș face, oriunde-aș fi
Vreau doar un lucru ca să știi:
Ceea ce simt eu pentru tine
Nu-i schimbător de azi pe mâine.
E-un verb, poate nesemnificativ,
„A iubi” - mod indicativ,
Timpul
Dă-mi un sărut,
Acont pentru iubirea ta,
Și-oi scrie „Te iubesc”
Pe toate florile de iris.
Voi scrie „Te iubesc” la superlativ
Toți trandafirii vor muri de ciudă,
Și mă vor implora:
Să îi
Nu sunt poet și nici n-oi fi,
Veacuri la rând de aș trăi,
Doar unul fost-a Eminescu,
Iar eu nu-s nici măcar un ... escu.
Fost-a Poetul criticat,
De unii chiar admonestat,
Făcut de mulți în fel
Plouă cu frunze,
De vină e vântul,
Mândra s-auze,
Rostindu-mi cântul.
Copacii sunt goi,
Discret tremurând,
Răsună în noi,
Gând după gând.
Se-adună grăbite,
Doruri nebune,
Ce sunt
Plânge un înger, blesteamă un altul,
Oftează alți trei sau poate sunt patru,
Tristețe-i în Cer, dar și pe pământ,
Și-ncep a muri, iubiri, rând pe rând.
Destui mi-au spus că n-am talent,
Că poezia-mi este un pamflet,
Că-n orice vers mă contrazic,
Și că-n final ... nu zic nimic.
Că-s crud cu tot ce întâlnesc,
Că scriu numai ca să rănesc,
Și că
Ne-am cunoscut din întâmplare,
Într-un concediu ... pe la mare.
Coincidență. Oare?
Sigur! Întâmplare.
Ne-am întâlnit la înghețată
Și inima mi-a luat îndată.
Era un iceberg ... sloi de
E noapte și e târziu,
Ceva acum aș vrea să-ți scriu:
Să-ți scriu ce nicicând nu ți-am scris,
Să-ți spun ce nicicând nu ți-am spus.
Nu reușesc până la urmă
La „te iubesc!” să găsesc rimă
Și mă
Fii punctul meu de zi cu zi,
Și punctul meu diurn – nocturn,
Steaua Polară tu să-mi fii,
Inele-nconjurând Saturn.
Fii punctul meu de început
Și punctul meu de la sfârșit,
Fii soclul meu cel
Mă doare lumea cea din mine,
Plânge amorul meu nebun,
Eu plâng secunda care vine,
Tu, doar că vinu-i rău sau bun.
Mă doare tot ce-i de durut,
Mă doare tot ce tu nu crezi,
Mă dor durerile ce
Se sting toate pe rând:
Crâmpeiul unui zbor,
Aripa mea de gând,
Apocaliptic dor.
Și doare un zâmbet,
Ucide-o privire,
Enigmă-i un umblet
Iar tristă-i o știre.
Icoană în suflet,
Din
Foaie verde de-ntuneric,
Mă doare un somn feeric.
Foaie verde de o piatră,
Mă doare acum de-o apă.
Foaie verde de adnană,
Mă doare de o bălană.
Foaie verde de iubire,
Mă doare neagra
Sunt clipe-n viață care dor
Când râd, când plâng, când vreau să mor,
Când aș vrea numai ca să cânt.
Se-adună-n mine gânduri, rând pe rând.
Sunt clipe când aș vrea să-ți spun
Ceva frumos sau
Câteodată marea e învolburată. Câteodată e cuprinsă de furtuni sau uragane. Și totuși are o atracție aparte. Inexplicabilă. Ne place. Ce anume? Pericolul? Furtuna? Albastrul imaculat? Câteodată
N