Se sting toate pe rând:
Crâmpeiul unui zbor,
Aripa mea de gând,
Apocaliptic dor.
Și doare un zâmbet,
Ucide-o privire,
Enigmă-i un umblet
Iar tristă-i o știre.
Icoană în suflet,
Din
Chipu-mi zâmbește,
Inima-mi plânge,
Gura-mi glumește,
Sufletu-mi frânge.
Afară-i senin,
În mine furtună,
Afară e soare,
În mine e lună.
Ai sânge albastru,
Eu de păgân,
Lumini ca un
Mă doare lumea cea din mine,
Plânge amorul meu nebun,
Eu plâng secunda care vine,
Tu, doar că vinu-i rău sau bun.
Mă doare tot ce-i de durut,
Mă doare tot ce tu nu crezi,
Mă dor durerile ce
M-ai fericit o clipă,
Dar iar m-am întristat,
Mă doare-a ta iubire,
Mă doare-al meu păcat.
Mă dori în orice clipă,
Aș vrea să te urăsc,
În lumea asta rece,
Eu încă te iubesc.
Te voi iubi
Fii punctul meu de zi cu zi,
Și punctul meu diurn – nocturn,
Steaua Polară tu să-mi fii,
Inele-nconjurând Saturn.
Fii punctul meu de început
Și punctul meu de la sfârșit,
Fii soclul meu cel
E noapte și e târziu,
Ceva acum aș vrea să-ți scriu:
Să-ți scriu ce nicicând nu ți-am scris,
Să-ți spun ce nicicând nu ți-am spus.
Nu reușesc până la urmă
La „te iubesc!” să găsesc rimă
Și mă
N