Negru Vladimir

Interesanta aceasta proza care fie vorba intre noi e mai mult poezie impachetata doar altfel... avand ca premisa judecata abia enuntata vad un autoportret pictat prin ochii altcuiva, demers greu de realizat fara existenta unei conexiuni permanente cu \"modelul\" ... poate e vorba doar de imaginatie... poate unele imagini sunt nascute doar din scantei, flash-uri ale memoriei duale... mie mi-a placut \"proza\" ta... e dovada de talent si de traire... cateodata prea multa traire.

Dana... ma bucura faptul ca drumul deschis de mine a trezit gardianul bland al unei porti deschise poate doar pentru tine
Elena... sunt un om inconstant... asa ca imi voi tine formalul mereu flamand urmand sa ingras peste poate partea de expresie... stiu doar ca un trup firav da voie mai des sufletului sa haladuiasca decat unul perfect :)

Nu spun mai mult decat ca poezia e structurata pe doua planuri... unul aluziv ce implica doar logicul si in cadrul caruia am asezat mai multe metafore pentru sustinere si un altul mai adanc, scris cu o pofta de om batran si cu talc ascuns :))
Deci inca o oglinda pentru cei care nu se tem sa se priveasca...
Multumiri celor ce m-au citit/comentat.

Poezia asta s-a nascut din niste mazgalituri ca de copil... ultima strofa apartine partii mai mature dar nu ar fi putut fi exprimata fara ajutorul copilandrului :))
Multumesc Mihaela...

Anda... ai vazut ceea ce trebuia vazut... ai privit calea de dincolo de fum... poezia e scrisa in jurul ideii de iluzie.
Radmila... se poate sa fiu eu mai ciudat decat alti ciudati...:))... mai in gluma mai in serios recitind ce am scris m-a strivit si pe mine imaginea in cauza. Apropos... ai un nume tare expresiv.
Ionela: un comentariu asa cum ne-ai obisnuit, trecand peste aparente... ai dreptate in ceea ce spui, cu un singur amendament... lupta cu taurul este o lupta interioara in care curajul singur nu mai foloseste la nimic dupa ce o intreaga pajiste de vise a fost devastata...
Ioan... ma bucura trecerea ta peste textul acesta... nu e viata toata pana la urma un joc de roluri?:)
Thais... tu ai ales de asemenea calea spre inconstientul colectiv, matca a arhetipurilor si izvor aflat mai aproape de carnalul/instinctualul taurului decat de floarea aceea rosie a jertfei ce si/a deschis toate petalele pe piept de erou, aclamat de multime dar singur la marginea propriei arene.

Radmila... uneori, clipe privilegiate, ne aseaza in postura armonica cu ceea ce ne inconjoara... eu sunt cel mai fericit cand reusesc sa condensez imagini, perceptii,sentimente etc in cateva cuvinte... nu sunt nici pe departe partizanul prozei poetice:) Multumesc de trecere.

Sa ne traiesti Sireno si sa inveti sa te balacesti in toate apele poeziei... fie ele sarate, dulci ori salcii... multa lumina oriunde mergi.

O imagine teribila... \"sunt cea care a fost, este sau va fi si nimeni nu mi-a ridicat pana acum vălul\"... de la Ishtar zicere :)

nteresanta si imprevizibila alcatuire poetica... am citit-o de mai multe ori, i-am taiat cozile :) dar parca se regenereaza mereu:)

Radmila: Un raspuns foarte intelept... insa a avea dreptate in iubire inseamna sa fii singur...vorba lui Nichita.

Thais:ma bucura trecerea ta printre versurile mele... gandu-i gand... nu am incredere in el ca e usuratec :)
Dana: frumos spus... cata putere de regenerare are omul.

Pe cat de simplu din punct de vedere formal pe atat de percutant mesajul si mai ales starea pe care o sugereaza... o poezie care-mi place.

Foarte interesante trecerile tale prin suflet... uneori o iei insa pe soseaua de centura parca grabita sa prinzi din urma singuratatea celui nenumit.

Subtil spus... mult adevar dar si multe tenebre... poate o sa aprinda cineva si pentru tine o lumina.

Andrea universul gandurilor tale este fascinant atat prin tensiunea dezvoltata de scindarea in doua dimensiuni opuse, simtite pe rand, intre versuri parca dictate automat, cat si la un nivel mult mai subtil , loc, spatiu ori timp privilegiat din punct de vedere al perceptiei creaturale...
Oamenii te citesc si cand tocmai spui ca uite Andrea si-a ridicat fustele mintii exacat atunci ne cobori fara lift intr-un abis negru in care simti cum musca de mana creaturi neinchipuite inca, prezente doar in imaginatia unui nebun...:)
Se pare ca partea ta inclinata spre haos si tagada scrie poeziile astea bune, celei fidele soarelui ramanandu-i doar placerea de a le contempla si umaniza.

Tin sa va multumesc tuturor pentru vizita voastra peste versurile mele... imi pare rau ca nu am fost pe faza sa va servesc cu o cafea fara zahar:) pentru a evita astfel anumite amanunte aduse in subsolul poeziei mele.
Femeia de zahar ars nu e Sirena, desi am in plan sa scriu o poezie in stilul ei :),nu stiam de titlul in cauza (Doamne inca nu m-a prins criza aia de inspiratie incat sa fac poezii din alte poezii :))), de \"lupi\" sa nu va legati ca imi sunt prieteni buni inca din perioada copilariei... deci nu e nici pe departe un plagiat, probabil doar o clipa de expresie dictata de acelasi inger:)

O poezie ce se impartaseste din iubire sau suferinta din iubire... dar e si un imn de libertate foarte reusit.

va multumesc pentru ca cititi textele mele, pentru ca simtiti nevoia sa imi vorbiti... poezia in cauza e rezultatul unei clipe obscure si lucide dupa o noapte petrecuta cu lautari... eu zic ca e expresia unei framantari ce ne-a lovit cateodata pe multi dintre noi si e bogata in continut ideatic si simbolic... ce sa-i fac daca eu am nevoie de mai putin de 2 pagini de versuri pentru a scrie ce simt?

Elia: Suntem intr-o continua metamorfoza... in cazul meu clipele pot reprezenta cateodata hotare intre astfel de stari deloc similare ca tonalitate.
Elena: Din cate stiu eu ambele variante sunt acceptate si utilizate... dar sunt suparat ca nu ma iei cu tine in vacanta:)
Claudiu: Ca sa castig timp voi raspunde aici la comentariile tale de pe ultimele mele trei postari. In primul rand vreau sa iti multumesc ca ai gasit rabdarea de a le citi si \"intelege\" pe toate. La replicile tale ce pot sa iti raspund... din cate ai vazut nici una dintre poezii nu seamana cu cealalta... apoi daca vei cauta bine o sa vezi ca eu nu prea obisnuiesc sa postez trei poezii in aceeasi zi... daca ai fi riscat o intelegere unitara te-as fi admirat si poate as fi cedat veleitatilor tale de critic. Totusi, imi place sa cred ca nu te vei alatura multimii de oameni care judeca pe ceilalti prin propriile tipare, stas-uri ce pot determina judecati pretins de valoare... am inteles: nu iti place ce scrie Azrail... de ce nu o spui clar si te impiedici in astfel de amanunte... nu esti singurul... curajul e pana la urma o virtute si ar fi rimat cu demersul tau ce s-a vrut masculin.
Insa eu unul te-as face atent la un amanunt... cateodata suntem mult mai putin si mult mai altfel decat ne recomanda lenea mentala si autosufiecienta...
Te mai astept pe textele mele, nu sunt suparat, dar iti cer in spiritul echilibrului sa nu ramai la stadiul de critic de atelier.
Dan:a fost o lupta magule... am fost invins de o ratiune vicleana si de un adanc cant la mandolina:)

Dan: e multa fiere maruntita acolo...
Andrea: suntem creati doar pentru a stapani... de cele mai multe ori insa ne pierdem printre ganduri sortite de la bun inceput esecului.
Alina: uite te descopar intr-o ipostaza criptica... imi place
Mihaela: suntem gemenii haosului toti in afara de tine:)) ... mai in gluma mai in serios ai dreptate dar scanteile au prea multa lumina pentru gandul meu de acum.